8 definiții pentru intitulat întitulat


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INTITULÁT, -Ă, intitulați, -te, adj. Purtând numele, denumit, numit. [Var.: (pop.) întitulát, -ă adj.] – V. intitula.

intitulat, ~ă a [At: NEGRUZZI, S. I, 221 / V: (pop) în~ / Pl: ~ați, ~e / E: intitula] 1 Căruia i s-a dat un titlu. 2 Care a fost numit într-un anumit fel. 3 Care poartă un titlu Si: denumit, numit.

INTITULÁT, -Ă, intitulați, -te, adj. Purtând numele, denumit, numit... [Var.: (pop.) întitulát, -ă adj.] – V. intitula.

INTITULÁT, -Ă, intitulați, -te, adj. Care are un titlu; numit. În 1909 a apărut lucrarea lui Lenin intitulată «Materialism și empiriocriticism». ▭ Miron Costin a mai scris și opera intitulată «De neamul Moldovenilor». IST. R.P.R. 216. – Variantă: întitulát, -ă (GALAN, B. I 67) adj.

ÎNTITULÁT, -Ă adj. v. intitulat.

ÎNTITULÁT, -Ă adj. v. intitulat.

ÎNTITULÁT, -Ă adj. v. intitulat.

întitulat, ~ă a vz intitulat


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

INTITULÁT adj. denumit, numit, poreclit, supranumit, zis, (înv.) titluit. (Al. Golescu, ~ Arăpilă.)

INTITULAT adj. denumit, numit, poreclit, supranumit, zis, (înv.) titluit. (Al. Golescu, ~ Arăpilă.)

Intrare: intitulat
intitulat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • intitulat
  • intitulatul
  • intitulatu‑
  • intitula
  • intitulata
plural
  • intitulați
  • intitulații
  • intitulate
  • intitulatele
genitiv-dativ singular
  • intitulat
  • intitulatului
  • intitulate
  • intitulatei
plural
  • intitulați
  • intitulaților
  • intitulate
  • intitulatelor
vocativ singular
plural
întitulat adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • întitulat
  • ‑ntitulat
  • întitulatul
  • întitulatu‑
  • ‑ntitulatul
  • ‑ntitulatu‑
  • întitula
  • ‑ntitula
  • întitulata
  • ‑ntitulata
plural
  • întitulați
  • ‑ntitulați
  • întitulații
  • ‑ntitulații
  • întitulate
  • ‑ntitulate
  • întitulatele
  • ‑ntitulatele
genitiv-dativ singular
  • întitulat
  • ‑ntitulat
  • întitulatului
  • ‑ntitulatului
  • întitulate
  • ‑ntitulate
  • întitulatei
  • ‑ntitulatei
plural
  • întitulați
  • ‑ntitulați
  • întitulaților
  • ‑ntitulaților
  • întitulate
  • ‑ntitulate
  • întitulatelor
  • ‑ntitulatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

intitulat întitulat

etimologie:

  • vezi intitula
    surse: DEX '98 DEX '09