6 definiții pentru poreclit poroclit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

poreclit, ~ă a [At: BĂCESCU, M. V. 83 / V: (reg) ~roc~ / Pl: ~iți, ~e / E: porecli] 1 (Îrg) Denumit. 2 Care are o poreclă (2). 3 (Pgn) Căruia i s-a dat un epitet Si: calificat. 4 (Îvr) Batjocorit. 5 (Îvr) Nesocotit. 6 (Îvr) Învinuit.

PORECLÍT, -Ă, porecliți, -te, adj. Care are o poreclă, căruia i s-a dat un nume sau un epitet de batjocură; supranumit. Am rămas noi acum. eu, Gîtlan, văru-meu. Ioan, poreclit Mogorocea, și moș Bodrîngă pe deasupra. CREANGĂ, O. A. 84. De curînd se adusese în oraș trupul Mircii-vodă, cel poreclit «Ciobanul». ODOBESCU, S. A. 115. Iacob Eraclid, poreclit Despotul, pierise ucis de buzduganul lui Ștefan Tomșa. NEGRUZZI, S. I 137.

poroclit, ~ă a vz poreclit

POROCLÍ vb. IV v. porecli.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

PORECLÍT adj. denumit, intitulat, numit, supranumit, zis, (înv.) titluit. (Al. Golescu, ~ Arăpilă.)

PORECLIT adj. denumit, intitulat, numit, supranumit, zis, (înv.) titluit. (Al. Golescu ~ Arăpilă.)

Intrare: poreclit
poreclit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poreclit
  • poreclitul
  • poreclitu‑
  • porecli
  • poreclita
plural
  • porecliți
  • porecliții
  • poreclite
  • poreclitele
genitiv-dativ singular
  • poreclit
  • poreclitului
  • poreclite
  • poreclitei
plural
  • porecliți
  • porecliților
  • poreclite
  • poreclitelor
vocativ singular
plural
poroclit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • poroclit
  • poroclitul
  • poroclitu‑
  • porocli
  • poroclita
plural
  • porocliți
  • porocliții
  • poroclite
  • poroclitele
genitiv-dativ singular
  • poroclit
  • poroclitului
  • poroclite
  • poroclitei
plural
  • porocliți
  • porocliților
  • poroclite
  • poroclitelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)