10 definiții pentru numit lumit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

NUMÍT, -Ă, numiți, -te, adj. 1. Care poartă numele sau porecla de..., cu numele de..., al cărui nume este... ♦ Care a fost citat mai înainte, al cărui nume s-a pomenit mai înainte. 2. (Înv.) Cunoscut, renumit, celebru. – V. numi.

NUMÍT, -Ă, numiți, -te, adj. 1. Care poartă numele sau porecla de..., cu numele de..., al cărui nume este... ♦ Care a fost citat mai înainte, al cărui nume s-a pomenit mai înainte. 2. (Înv.) Cunoscut, renumit, celebru. – V. numi.

numit, ~ă [At: N. COSTIN, ap. LET. II, 48/12 / V: (înv) ~meit, (reg) lu~ / Pl: ~iți, ~e / E: numi1] 1-2 smf, a (Precedând numele la care se referă) (Persoană) care poartă numele de... 3 a (Rar; îe) A fi ~ din botez A fi nebun. 4 a Care a fost pomenit, citat mai înainte. 5 a (Îvp) Prevăzut. 6 a (Îvp) Fixat. 7 a (Îvp) Renumit. 8 sm (Îvr) Însărcinat cu o misiune. 9 sm (Îvr; pex) Împuternicit.

NUMÍT, -Ă, numiți, -te, adj. 1. Care a fost citat mai înainte, al cărui nume s-a pomenit mai înainte. Copilărise cu Ciubăr-vodă cu care învățase carte la dascalul Pascal din Podul Iloaiei, ce știa toată Alexandria pe de rost, făcută de numitul dascal Pascal. NEGRUZZI, S. I 246. ◊ (Substantivat, mai ales în limbajul juridic și administrativ) Numiții au fost trimiși în judecată. 2. (Învechit) Cunoscut, renumit, celebru. Cadre... zugrăvite de cei mai numiți zugravi. GOLESCU, Î. 72.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

NUMÍT adj. denumit, intitulat, poreclit, supranumit, zis, (înv.) titluit. (Al. Golescu, numit Arăpilă.)

NUMÍT adj. v. celebru, faimos, ilustru, mare, renumit, reputat, vestit.

numit adj. v. CELEBRU. FAIMOS. ILUSTRU. MARE. RENUMIT. REPUTAT. VESTIT.

NUMIT adj. denumit, intitulat, poreclit, supranumit, zis, (înv.) titluit. (Al. Golescu, ~ Arăpilă.)

Intrare: numit
numit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • numit
  • numitul
  • numitu‑
  • numi
  • numita
plural
  • numiți
  • numiții
  • numite
  • numitele
genitiv-dativ singular
  • numit
  • numitului
  • numite
  • numitei
plural
  • numiți
  • numiților
  • numite
  • numitelor
vocativ singular
plural
lumit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

numit lumit

  • 1. Care poartă numele sau porecla de..., cu numele de..., al cărui nume este...
    surse: DEX '98 DEX '09
    • 1.1. Care a fost citat mai înainte, al cărui nume s-a pomenit mai înainte.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Copilărise cu Ciubăr-vodă cu care învățase carte la dascalul Pascal din Podul Iloaiei, ce știa toată Alexandria pe de rost, făcută de numitul dascal Pascal. NEGRUZZI, S. I 246.
        surse: DLRLC
      • (și) substantivat (Mai ales în limbajul juridic și administrativ) Numiții au fost trimiși în judecată.
        surse: DLRLC
  • exemple
    • Cadre... zugrăvite de cei mai numiți zugravi. GOLESCU, Î. 72.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi numi
    surse: DEX '98 DEX '09