32 de definiții pentru zdreanță zdranță streamță streanță zdreamță dreanță treanță


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZDREÁNȚĂ, zdrențe, s. f. 1. Bucată ruptă, sfâșiată dintr-o pânză sau dintr-un obiect de pânză; haină, rufă sau pânză veche, ruptă. ♦ Fig. (Fam.) Om de nimic; lepădătură, secătură. 2. (La pl.) Un fel de aluat subțire făcut din făină și ouă, care se fierbe în supă în bucățele mici. [Var.: tréanță s. f.] – Cf. sl. sŭdranŭ.

ZDREÁNȚĂ, zdrențe, s. f. 1. Bucată ruptă, sfâșiată dintr-o pânză sau dintr-un obiect de pânză; haină, rufă sau pânză veche, ruptă. ♦ Fig. (Fam.) Om de nimic; lepădătură, secătură. 2. (La pl.) Un fel de aluat subțire făcut din făină și ouă, care se fierbe în supă în bucățele mici. [Var.: treánță s. f.] – Cf. sl. sŭdranŭ.

ZDREÁNȚĂ, zdrențe, s. f. 1. Bucată sfîșiată dintr-o țesătură sau dintr-un obiect de îmbrăcăminte (veche); haină, pînză sau rufă (veche), din care s-au rupt bucăți; treanță. Luă apoi o zdreanță de pătură de pe hamurile atîrnate în cuiele din perete și obloni ferestruica grajdului. MIHALE, O. 509. Umbla numai în zdrențe, cînd ieșea la cîmp. PREDA, Î. 115. Adunînd toate zdrențele, le-a băgat în sobă și le-a dat foc. STĂNOIU, C. I. 135. Te suie în podul curții și vei găsi acolo niște zdrențe din hainele tătîne-tău din feciorie. RETEGANUL, P. III 13. 2. Fig. (Familiar) Epitet peiorativ dat oamenilor; om lipsit de valoare. V. secătură. Așa mi-a spus zdreanță mea de copil. DELAVRANCEA, V. V. 180. Nu cumva ai Vro zdreanță de fată De măritat? ȘEZ. I 149. 3. (La pl.) Aluat subțire, preparat din făină și ouă, care se fierbe în supă. – Variante: zdránță (COȘBUC, P. I 53), streámță (ALECSANDRI, P. P. 137), streánță (EMINESCU, N. 13) s. f.

ZDREÁNȚĂ, zdrențe, s. f. 1. Bucată ruptă, sfâșiată dintr-o pânză sau dintr-un obiect de îmbrăcăminte; haină, rufă sau pânză veche, ruptă; treanță. ♦ Fig. (Fam.) Om de nimic; lepădătură, secătură. 2. (La pl.) Un fel de aluat subțire făcut din făină și ouă, care se fierbe în supă. – Comp. v. sl. sŭdranŭ „rupt” (< sudrati).

ZDREÁNȚĂ zdrénțe f. 1) Fâșie ruptă dintr-o bucată de pânză sau dintr-o haină uzată. 2) Obiect de îmbrăcăminte vechi și rupt; ruptură. 3) fig. fam. Om de nimic; pușlama; secătură. 4) la pl. Preparat alimentar din aluat subțire, care se toarnă în supa ce fierbe, căpătând forma unor fâșii. [G.-D. zdrenței] /cf. sl. sŭdranŭ

zdreánță f., pl. ențe, și (Trans.) zdránță, pl. zdranțe (var. din draniță, adică „despicătură, sfîșietură”; pol. drance, rut. drĕanĭ, dránka, zdrențe; bg. dran, sfîșiat. Cp. cu sfîrșesc). Bucată de haĭnă sfîșiată saŭ roasă de vechime: Cucurigu, Neamțule! Cum îțĭ curge zdrențele! (P. P.) Haĭnă zdrențuită. Pl. Olt. Țol de fîșiĭ de pînză veche. – Și treanță (vest), streanță, streamță și zdreamță (est) și stranță (Trans.). V. cotrențe și bodroanțe.

dreánță sf vz zdreanță

TREÁNȚĂ s. f. v. zdreanță.

TREÁNȚĂ s. f. v. zdreanță.

DREÁNȚĂ s. f. v. zdreanță.

STREÁMȚĂ s. f. v. zdreanță.

STREÁNȚĂ s. f. v. zdreanță.

ZDRÁNȚĂ s. f. v. zdreanță.

dreanță f. V. sdreanță. [Pol. DRANȚE].

sdreanță f. 1. bucată ruptă de haină; 2. haină ruptă și învechită. [V. dreanță].

treanță f. V. sdreanță: trențe pentru fabricarea hârtiei.

dreánță V. zdreanță.

streámță, -nță, V. zdreanță.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zdreánță s. f., g.-d. art. zdrénței; pl. zdrénțe

zdreánță s. f., g.-d. art. zdrénței; pl. zdrénțe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZDREÁNȚĂ s. I. 1. v. cârpă. 2. v. petic. 3. (la pl.) ațe (pl.), petice (pl.). (Haina e numai ~ențe.) 4. jerpelitură, ruptură, (Transilv.) țâră. (Purta o ~ de haină.) 5. vechitură, (pop.) treanță. (De ce mai porți ~ asta?) II. (la pl.) frecăței.

ZDREÁNȚĂ s. v. derbedeu, lepădătură, lichea, netrebnic, pușlama, scârnăvie, secătură.

ZDREANȚĂ s. 1. buleandră, cîrpă, fleandură, otreapă, petică, (pop.) treanță, (înv. și reg.) rantie, (reg.) paceaură, rufă, șuleandră, tîrfă, (Mold., Bucov. și Transilv.) cîrță, (Mold. și Bucov.) cotreanță, (Transilv.) ronghi, (înv., în Mold.) felegă. (Șterge praful cu o ~.) 2. petic, ruptură, (prin Transilv.) folt. (O ~ dintr-o cămașă veche.) 3. (la pl.) ațe (pl.), petice (pl.). (Haina e numai ~.) 4. jerpelitură, ruptură, (Transilv.) țîră. (Purta o ~ de haină.) 5. vechitură, (pop.) treanță. (De ce mai porți ~ asta?) 6. (la pl.) frecăței (pl.). (~ fierte în supă.)

zdreanță s. v. DERBEDEU. LEPĂDĂTURĂ. LICHEA. NETREBNIC. PUȘLAMA. SCÎRNĂVIE. SECĂTURĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ZDREÁNȚĂ, zdrénțe, s. f. ~ (creație expresivă având la bază prob. o rădăcină onomatopeică *zdranț, care imită zgomotul produs la ruperea unei țesături; cf. zdrang, zdrâng, cranț, cronț; relația care s-a vrut stabilită cu sl. sŭdranica, din sŭdrati = a rupe [cf. draniță], este posibilă, fără a fi însă necesară)

STREÁMȚĂ, strémțe, s. f. (Var.) Zdreanță. (cf. zdreanță)

STREÁNȚĂ, strénțe, s. f. (Var.) Zdreanță. (cf. zdreanță)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

ZDREANȚĂ. Subst. Zdreanță, ferfeniță (pop. și fam.), treanță, bulendre, șofile (reg.), cîrpă, cîrpușoară (dim.), rufă (reg.), petică (reg.), buleandră, otreapă, tearfă (reg.); obială; petic, peticuț (dim.), peticel; cioarsă, gioarsă (fam.), vechitură. Peticire, peticit; uzare, uzaj, uzură, ferfenițire (pop. și fam.), ferfenițit (pop. și fam.). Adj. Zdrențăros, zdrențuit, rufos (fam.), ferfenițit (pop. și fam.), ferfenițos (pop. și fam.), rupt în bucăți, sfîșiat, peticit, peticos; uzat. Vb. A (se) zdrențui, a (se) preface în zdrențe, a (se) ferfeniți (pop. și fam.), a (se) face ferfeniță, a (se) rupe ferfeniță, a se trențui, a (se) petici (rar), a (se) rupe în bucăți; a se uza. V. bucată, ciopîrțire, distrugere.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

zdreanță I. s. f. pl. zdrențe 1. om fără personalitate. 2. (peior.) haină; obiect de îmbrăcăminte. 3. (peior.) parașută, curvă, prostituată. II. adj. invar. 1. bătut tare de tot. 2. epuizat, istovit.

zdreanță penală expr. (peior.) 1. prostituată de ultimă speță. 2. individ declasat. 3. infractor.

Intrare: zdreanță
zdreanță substantiv feminin
substantiv feminin (F12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zdreanță
  • zdreanța
plural
  • zdrențe
  • zdrențele
genitiv-dativ singular
  • zdrențe
  • zdrenței
plural
  • zdrențe
  • zdrențelor
vocativ singular
plural
zdranță substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zdranță
  • zdranța
plural
  • zdranțe
  • zdranțele
genitiv-dativ singular
  • zdranțe
  • zdranței
plural
  • zdranțe
  • zdranțelor
vocativ singular
plural
streamță substantiv feminin
substantiv feminin (F12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • streamță
  • streamța
plural
  • stremțe
  • stremțele
genitiv-dativ singular
  • stremțe
  • stremței
plural
  • stremțe
  • stremțelor
vocativ singular
plural
streanță substantiv feminin
substantiv feminin (F12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • streanță
  • streanța
plural
  • strențe
  • strențele
genitiv-dativ singular
  • strențe
  • strenței
plural
  • strențe
  • strențelor
vocativ singular
plural
zdreamță substantiv feminin
substantiv feminin (F12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zdreamță
  • zdreamța
plural
  • zdremțe
  • zdremțele
genitiv-dativ singular
  • zdremțe
  • zdremței
plural
  • zdremțe
  • zdremțelor
vocativ singular
plural
dreanță substantiv feminin
substantiv feminin (F12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dreanță
  • dreanța
plural
  • drențe
  • drențele
genitiv-dativ singular
  • drențe
  • drenței
plural
  • drențe
  • drențelor
vocativ singular
plural
treanță substantiv feminin
substantiv feminin (F12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • treanță
  • treanța
plural
  • trențe
  • trențele
genitiv-dativ singular
  • trențe
  • trenței
plural
  • trențe
  • trențelor
vocativ singular
plural

zdreanță zdranță streamță streanță zdreamță dreanță treanță

  • 1. Bucată ruptă, sfâșiată dintr-o pânză sau dintr-un obiect de pânză; haină, rufă sau pânză veche, ruptă.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: ruptură 4 exemple
    exemple
    • Luă apoi o zdreanță de pătură de pe hamurile atîrnate în cuiele din perete și obloni ferestruica grajdului. MIHALE, O. 509.
      surse: DLRLC
    • Umbla numai în zdrențe, cînd ieșea la cîmp. PREDA, Î. 115.
      surse: DLRLC
    • Adunînd toate zdrențele, le-a băgat în sobă și le-a dat foc. STĂNOIU, C. I. 135.
      surse: DLRLC
    • Te suie în podul curții și vei găsi acolo niște zdrențe din hainele tătîne-tău din feciorie. RETEGANUL, P. III 13.
      surse: DLRLC
  • 2. (la) plural Un fel de aluat subțire făcut din faină și ouă, care se fierbe în supă în bucățele mici.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX

etimologie: