19 definiții pentru zăvorî zăvori


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZĂVORÎ́, zăvorăsc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) încuia cu zăvorul. ♦ Tranz. A bloca intenționat, cu ajutorul unui zăvor, deplasarea unui obiect sau a unei piese dintr-un ansamblu față de un alt obiect sau față de o altă piesă. ♦ Tranz. A închide, a întemnița pe cineva. 2. Tranz. (Pop.) A lega pe cineva în cătușe. [Var.: zăvorí vb. IV] – Din zăvor.

zăvorî [At: HOGAȘ, DR. II, 61 / V: ~ri / Pzi: ~răsc / E: zăvor] 1-2 vtr (C. i. uși, porți sau, rar, ferestre) A (se) încuia cu zăvorul (1). 3 vt A bloca intenționat, cu ajutorul unui zăvor (8), deplasarea unui organ mobil dintr-un sistem tehnic, fixându-l într-o anumită poziție. 4 vt A întemnița. 5 vt (Pop) A încătușa. 6 vt (Pop) A fixa sulul războiului de țesut cu ajutorul zăvorului (9).

ZĂVORÎ, zăvorăsc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) încuia cu zăvorul. ♦ Tranz. A bloca intenționat, cu ajutorul unui zăvor, deplasarea unui obiect sau a unei piese dintr-un ansamblu față de un alt obiect sau față de o altă piesă. ♦ Tranz. A închide, a întemnița pe cineva. 2. Tranz. (Pop.) A lega pe cineva în cătușe, în fiare [Var.: zăvorí vb. IV] – Din zăvor.

ZĂVORÎ́, zăvorăsc, vb. IV. Tranz. 1. (Cu privire la uși, la obloane etc., p. ext. la încăperi) A încuia cu zăvorul. Să arunce cu ce le cădea sub mînă în obloanele groase, de stejar, pe care Nedelea avea grijă să le zăvorască bine pe dinăuntru. GALAN, Z. R. 211. Boier Stoicea intră și el în casă, prin ușile cele mari, groase de o palmă; le închise, le zăvorî și încrucișă pe ele drugii de fier. GALACTION, O I 52. ◊ Fig. Pădurile arse de bruma toamnei zăvorau orizontul cu porți de aramă. C. PETRESCU, S. 190. Radu Comșa mai știa între dînșii încă o pricină care le zăvora sufletul. id. î. I 21. ◊ Refl. (Despre persoane) S-a zăvorit în odaia lui și a spart toate vasele. PAS, Z. I 31. ♦ A închide, a întemnița (pe cineva). Putea, după aceea, maiorul Arghir să înlocuiască cravașa cu un bici... Să-i lipsească pe muncitori de hrană. Să-i zăvorască iarăși, pe cei mai cutezători dintre ei, în carcerele negre. PAS, Z. IV 128. 2. (Popular) A lega (pe cineva) în fiare, în cătușe. În temniță mi-e legat, Cu mîini în butuc băgat, La picioare zăvorit Și cu lanțul pus de gît. TEODORESCU, P. P. 527. – Variantă: zăvorí (HOGAȘ, M. N. 164, PĂSCULESCU, L. P. 216) vb. IV.

ZĂVORÎ, zăvorăsc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) încuia cu zăvorul. ♦ Tranz. A închide, a întemnița pe cineva. 2. Tranz. (Pop.) A lega pe cineva în cătușe, în fiare. [Var.: zăvorí vb. IV] – Din zăvor.

A ZĂVORÎ́ ~ăsc tranz. 1) (uși, porți, obloane, încăperi etc.) A încuia cu zăvorul; a fereca. 2) (obiecte sau piese tehnice) A bloca intenționat cu un zăvor. 3) fam. (persoane) A pune la închisoare; a băga în temniță; a întemnița; a închide. 4) înv. (persoane) A pune în cătușe; a încătușa. 5) (persoane) A separa într-o încăpere încuiată cu zăvorul. /Din zăvor

A SE ZĂVORÎ́ mă ~ăsc intranz. (despre persoane) A se închide într-o încăpere cu zăvorul. /Din zăvor

ZĂVORÍ vb. IV v. zăvorî.

ZĂVORÍ vb. IV v. zăvorî.

ZĂVORÍ vb. IV v. zăvorî.

ZĂVORÍ vb. IV. v. zăvorî.

zăvorì v. a trage zăvorul, a închide cu zăvorul.

zăvorắsc, a -î́ v. tr. (vsl. zavoriti, zatvoriti, a închide. V. voresc 2). Încuĭ (cu zăvoru).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zăvorî́ (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăvorắsc, imperf. 3 sg. zăvorá, perf. s. 3 sg. zăvorî́ 1 pl. zăvorấtă, m.m.c.p. 3 sg. zăvorấse; conj. prez. 3 să zăvoráscă; ger. zăvorấnd; part. zăvorất

zăvorî́ vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăvorăsc, imperf. 3 sg. zăvorá; conj. prez. 3 sg. și pl. zăvoráscă

zăvorî (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăvorăsc, conj. zăvorască, imperf. zăvora)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZĂVORÎ vb. v. aresta, deține, închide, întemnița, reține.

ZĂVORÎ vb. a (se) fereca, a (se) închide, a (se) încuia. (A ~ o casă; s-a ~ în casă.)

zăvorî vb. v. ARESTA. DEȚINE. ÎNCHIDE. ÎNTEMNIȚA. REȚINE.

Intrare: zăvorî
verb (VT410)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zăvorî
  • zăvorâre
  • zăvorât
  • zăvorâtu‑
  • zăvorând
  • zăvorându‑
singular plural
  • zăvorăște
  • zăvoraște
  • zăvorâți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zăvorăsc
(să)
  • zăvorăsc
  • zăvoram
  • zăvorâi
  • zăvorâsem
a II-a (tu)
  • zăvorăști
(să)
  • zăvorăști
  • zăvorai
  • zăvorâși
  • zăvorâseși
a III-a (el, ea)
  • zăvorăște
  • zăvoraște
(să)
  • zăvorască
  • zăvora
  • zăvorî
  • zăvorâse
plural I (noi)
  • zăvorâm
(să)
  • zăvorâm
  • zăvoram
  • zăvorârăm
  • zăvorâserăm
  • zăvorâsem
a II-a (voi)
  • zăvorâți
(să)
  • zăvorâți
  • zăvorați
  • zăvorârăți
  • zăvorâserăți
  • zăvorâseți
a III-a (ei, ele)
  • zăvorăsc
(să)
  • zăvorască
  • zăvorau
  • zăvorâ
  • zăvorâseră
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zăvori
  • zăvorire
  • zăvorit
  • zăvoritu‑
  • zăvorind
  • zăvorindu‑
singular plural
  • zăvorește
  • zăvoriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zăvoresc
(să)
  • zăvoresc
  • zăvoream
  • zăvorii
  • zăvorisem
a II-a (tu)
  • zăvorești
(să)
  • zăvorești
  • zăvoreai
  • zăvoriși
  • zăvoriseși
a III-a (el, ea)
  • zăvorește
(să)
  • zăvorească
  • zăvorea
  • zăvori
  • zăvorise
plural I (noi)
  • zăvorim
(să)
  • zăvorim
  • zăvoream
  • zăvorirăm
  • zăvoriserăm
  • zăvorisem
a II-a (voi)
  • zăvoriți
(să)
  • zăvoriți
  • zăvoreați
  • zăvorirăți
  • zăvoriserăți
  • zăvoriseți
a III-a (ei, ele)
  • zăvoresc
(să)
  • zăvorească
  • zăvoreau
  • zăvori
  • zăvoriseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zăvorî zăvori

  • 1. tranzitiv reflexiv A (se) încuia cu zăvorul.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: fereca închide încuia 5 exemple
    exemple
    • Să arunce cu ce le cădea sub mînă în obloanele groase, de stejar, pe care Nedelea avea grijă să le zăvorască bine pe dinăuntru. GALAN, Z. R. 211.
      surse: DLRLC
    • Boier Stoicea intră și el în casă, prin ușile cele mari, groase de o palmă; le închise, le zăvorî și încrucișă pe ele drugii de fier. GALACTION, O I 52.
      surse: DLRLC
    • figurat Pădurile arse de bruma toamnei zăvorau orizontul cu porți de aramă. C. PETRESCU, S. 190.
      surse: DLRLC
    • figurat Radu Comșa mai știa între dînșii încă o pricină care le zăvora sufletul. C. PETRESCU, î. I 21.
      surse: DLRLC
    • S-a zăvorît în odaia lui și a spart toate vasele. PAS, Z. I 31.
      surse: DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A bloca intenționat, cu ajutorul unui zăvor, deplasarea unui obiect sau a unei piese dintr-un ansamblu față de un alt obiect sau față de o altă piesă.
      surse: DEX '09 DEX '98 NODEX
      • 1.1.1. (Despre persoane) A separa într-o încăpere încuiată cu zăvorul.
        surse: NODEX
    • 1.2. tranzitiv A închide, a întemnița pe cineva.
      exemple
      • Putea, după aceea, maiorul Arghir să înlocuiască cravașa cu un bici... Să-i lipsească pe muncitori de hrană. Să-i zăvorască iarăși, pe cei mai cutezători dintre ei, în carcerele negre. PAS, Z. IV 128.
        surse: DLRLC
  • 2. tranzitiv popular A lega pe cineva în cătușe.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: încătușa
    • 2.1. În temniță mi-e legat, Cu mîini în butuc băgat, La picioare zăvorît Și cu lanțul pus de gît. TEODORESCU, P. P. 527.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • zăvor
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRM NODEX