21 de definiții pentru zăgneată zăgneață zăgnată zăgnat (2) zăcnată


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZĂGNEÁTĂ, zăgnete, s. f. (Înv. și reg.) Foc de nuiele sau de surcele uscate, care arde cu flacără vie. ◊ Expr. A da zăgneată focului = a înteți focul. – Din rus. zagneta, ucr. zahnit.

zăgnea sf [At: SCRIBAN, D. / Pl: ~ete / V: (reg) zamna~, ~ață, ~nată, ~gnat sn (Pl: zăgnaturi), ~nadă, zăcnată, zăcn~, zămn~, zăina~, zămna~, zecnetă, jacnat sn, jăg~, jăgneală, jâgneață, jegn~, jegna~, săgna~, segne / E: ucr загніт, rs загнета cf jar, jer] 1 (Îrg) Surcea sau vreasc pentru foc. 2-3 (Îrg; îe) A da (o) ~ (focului sau la foc) A ațâța (sau a înteți) focul. 4 (Îrg) Scânteie (1). 5-6 (Pop; lsg) (Foc de) surcele sau vreascuri puse să ardă la gura cuptorului, ca să se rumenească produsul pus la copt Si: zatulă (6). 7 (Reg; mai ales în Trs) Jar (la gura cuptorului). 8 (Reg; csnp) Gustare de dimineață.

ZĂGNÉATĂ s. f. (Reg.) Foc de nuiele sau de surcele uscate, care arde cu flacără vie. ◊ Expr. A da zăgneată focului = a înteți focul. – Din rus. zagneta, ucr. zahnit.

ZĂGNEÁTĂ s. f. (Mold.) Foc de nuiele sau de surcele uscate, care arde cu flacără vie. ◊ Expr. A da zăgneată focului = a înteți, a face să ardă. Dar tu nu sta degeaba. Cît spun eu, tu dă zăgneată focului c-oleacă de stuh. SADOVEANU, N. F. 69. – Variantă: zăgnátă (MARIAN, NU. 669) s. f.

ZĂGNEÁTĂ s. f. (Reg.) Foc de nuiele sau de surcele uscate, care arde cu flacără vie. ◊ Expr. A da zăgneată focului = a înteți focul. – Rus zagneta, ucr. zahnit.

zăgneată f. Mold. 1. foc de uscături la gura cuptorului; 2. fig. îndemn: a da cuiva zăgnete CR. [V. segnetă].

zăgneátă f., pl. ete (rus. za-gnëta, podgnët, surcele de aprins focu, dial. za-gnétĭ, adîncătură de păstrat jaraticu în stînga sobeĭ, d. vsl. gnietiti, a aprinde). Jaratic care se pune la gura unuĭ cuptor astupat ca să păstreze căldura. Surcea de aprins focu. A da o zăgneată, a face să se maĭ frigă saŭ să maĭ clocotească puțin. Fig. (rev. I. Crg. 3, 287). A da pintenĭ, a da paĭele, a îmboldi, a ațîța. – În Cov. (și Trans.) zăgnată, pl. ate (Doĭna, 1, 15), și jegnată; (în Ĭal. jegneată, pl. ete (după vsl. žigati, žešti, a arde. V. jigală); în Tut. zăgnat, pl. urĭ și e; în Trans. și zăcnată și zămnată.

sagna[1] sf vz zăgneată

  1. Variantă neconsemnată în definiția principală — LauraGellner

zamnátă sf vz zăgneată

ZĂGNÁTĂ s. f. v. zăgneată.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zăgneátă (înv., reg.) s. f., g.-d. art. zăgnétei; pl. zăgnéte

zăgneátă s. f., g.-d. art. zăgnétei; pl. zăgnéte

zăgneátă s. f., g.-d. art. zăgnétei; pl. zăgnéte


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ZĂGNEÁTĂ, zăgnéte, s. f. 2. Foc care se aprinde în partea din față a cuptorului de pâine pentru a grăbi coacerea. (din ucr. zagnit, rus. zagnet’, sl. gnĕtiti a aprinde)

ZĂCNÁTĂ, zăcnáte, s. f. (Var.) Zăgneată.

ZĂGNÁTĂ, zăgnáte, s. f. (Var.) Zăgneată.

zăgnátă (-te), s. f. – Foc ce se aprinde în partea din față a cuptorului cu pîine, pentru a accelera coacerea. – Var. zăgneată, zăcnată, zăgneață, zămnată, jecn(e)ată. Rut. zagnit, rus. zagnetĭ, din sl. gnĕtiti „a aprinde” (Tiktin; Candrea).

ZĂGNEÁȚĂ, zăgnéțe, s. f. (Var.) Zăgneată.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

zăgnátă, zăgnate, (zăgnadă, zămnată), s.f. – (reg.) 1. Focul ce se face la gura cuptorului, după ce se bagă pâinea în cuptor (ALR, 1965: 1.061). 2. Vreascuri pentru foc: „În plăcintă n-ai pus brânză, / Nici zăgnată să se-aprindă. /.../ Lemne n-ai avut uscate, / Că pădurea-o fost departe” (Bârlea, 1924, II: 207). – Din ucr. zagnit, rus. zagnetí < sl. gnětili „a aprinde” (Scriban; Tiktin, Candrea, cf. DER, MDA).

Intrare: zăgneată
zăgneată substantiv feminin
substantiv feminin (F12)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăgnea
  • zăgneata
plural
  • zăgnete
  • zăgnetele
genitiv-dativ singular
  • zăgnete
  • zăgnetei
plural
  • zăgnete
  • zăgnetelor
vocativ singular
plural
zăgneață substantiv feminin
substantiv feminin (F12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăgneață
  • zăgneața
plural
  • zăgnețe
  • zăgnețele
genitiv-dativ singular
  • zăgnețe
  • zăgneței
plural
  • zăgnețe
  • zăgnețelor
vocativ singular
plural
zăgnată substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăgna
  • zăgnata
plural
  • zăgnate
  • zăgnatele
genitiv-dativ singular
  • zăgnate
  • zăgnatei
plural
  • zăgnate
  • zăgnatelor
vocativ singular
plural
zăgnat1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăgnat
  • zăgnatul
  • zăgnatu‑
plural
  • zăgnaturi
  • zăgnaturile
genitiv-dativ singular
  • zăgnat
  • zăgnatului
plural
  • zăgnaturi
  • zăgnaturilor
vocativ singular
plural
zăgnat2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăgnat
  • zăgnatul
  • zăgnatu‑
plural
  • zăgnate
  • zăgnatele
genitiv-dativ singular
  • zăgnat
  • zăgnatului
plural
  • zăgnate
  • zăgnatelor
vocativ singular
plural
zăcnată substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăcna
  • zăcnata
plural
  • zăcnate
  • zăcnatele
genitiv-dativ singular
  • zăcnate
  • zăcnatei
plural
  • zăcnate
  • zăcnatelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

zăgneată zăgneață zăgnată zăgnat (2) zăcnată

  • 1. învechit regional Foc de nuiele sau de surcele uscate, care arde cu flacără vie.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. expresie A da zăgneată focului = a înteți focul.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exemplu
      exemple
      • Dar tu nu sta degeaba. Cît spun eu, tu dă zăgneată focului c-oleacă de stuh. SADOVEANU, N. F. 69.
        surse: DLRLC

etimologie: