ZĂGNEATĂ s.f. 1. (Mold., Criș.) Surcea, vreasc pentru foc. A: (Fig.) Să gătiia pre ei și zăgneată focului veacinic. DOSOFTEI, VS. C: Ca o spurcată z<ă>gnată, ca o zmoală împuțită, în matca focului cumplită. MISC. SEC. XVII, 165^v. 2. (Mold.) Foc de nuiele sau de surcele uscate care se face la gura cuptorului și arde cu flacără vie. Împăratul dzisă să dea zăgneată căldării să i să topească oasele. DOSOFTEI, VS. Etimologie: rus. zagneta, ucr. zahnit.