16 definiții pentru zăcătoare


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZĂCĂTOÁRE, zăcători, s. f. 1. Vas mare cu doage, în care se păstrează vinul sau rachiul și care se umple mereu din alte butoaie; cadă. Cu vinul stăm cît se poate de prost. că la o zăcătoare au plesnit două cercuri și, pînă să bag dă seamă, s-au scurs peste o sută de vedre. STĂNOIU, C. I. 85. ♦ Vas mare cu gura largă, îngropat în pămînt, în care se adună și se strivesc strugurii, pentru a fi lăsați să fiarbă. 2. Vas mare de lemn, căptușit cu tinichea, în care se pun la dospit pieile pentru tăbăcit. Lucrătorii... forfotesc ca într-un viermar, trăgînd cu clești uriași de fier, din zăcătorile îngropate în pămînt, talpa pregătită. ARDELEANU, D. 10. ♦ Vas în care se depozitează provizoriu peștele la cherhana. 3. Piatra de jos a morii (care e fixă și deasupra căreia se rotește alergătoarea). Pietrile de moară.... se plătesc cu 9 galbeni amîndouă, zăcătoarea și alergătoarea. I. IONESCU, M. 562. Dar morarul, meșter mare, Ședea pe-un fiind de zăcătoare. ȘEZ. XIII 131. 4. Loc unde stau vitele la odihnă ziua; (în special) loc la stînă unde se odihnesc oile după mulș; staniște. Uiu, iu, mîndruța mea, Auzi ce zice lumea: Că te culci seara cu soare Și te scoli în prînzu mare, Cîudu-i ciurda-n zăcătoare Și soarele pe răzoare. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 422. – Pl- și: zăcătoare (I. IONESCU, M. 527).

ZĂCĂTOÁRE, zăcători, s. f. 1. Vas mare în care se păstrează vinul sau rachiul și care se umple mereu din alte butoaie; cadă. ♦ Vas mare cu gura largă, îngropat în pământ, în care se adună și se strivesc strugurii, pentru a fi lăsați să fermenteze. 2. Vas mare de lemn, căptușit cu tinichea, în care se pun la dospit pieile pentru tăbăcit. ♦ Vas în care se depozitează provizoriu peștele la cherhana. 3. Piatra de jos a morii, deasupra căreia se rotește alergătoarea. 4. Loc unde stau vitele ziua la odihnă; staniște. – Din zac (prez. ind. al lui zăcea) + suf. -(ă)toare.

ZĂCĂTOÁRE ~óri f. 1) Recipient în care se păstrează vinul sau rachiul și care se umple mereu din alte butoaie. 2) Vas mare de lemn căptușit cu tablă subțire folosit la tăbăcirea pieilor. 3) Loc umbrit și răcoros unde se odihnesc vitele vara (la amiază); staniște /a zăcea + suf. ~toare

zăcătoare f. 1. cadă mare; 2. piatra stătătoare a morii.

tocitoare sf [At: CORESI, EV. 144 / Pl: ~ori / E: toci4 + -toare] 1 (Îvp) Vas mare de lemn în care se pun la fermentat strugurii, fructele (zdrobite), în vederea fabricării vinului sau a rachiului Si: cadă, (reg) zăcătoare. 2 (îrg) Vas de lemn în care se pune varza la murat. 3 (Reg) Vas în care se face saramura de pește. 4 (Reg) Ciubăr în care se opăresc albiturile.

ZĂCĂTÓR, -OÁRE, zăcători, -oare, adj., s. f. I. Adj. (Înv.) Care zace, care stă culcat, întins (la pământ). II. S. f. 1. Vas mare în care se păstrează vinul sau rachiul și care se umple mereu din alte butoaie; cadă. ♦ Vas mare cu gura largă îngropat în pământ, în care se adună și se strivesc strugurii pentru a fi lăsați să fermenteze. 2. Vas mare de lemn căptușit cu tablă subțire, în care se pun la dospit pieile pentru tăbăcit. ♦ Vas în care se depozitează provizoriu peștele la cherhana. 3. Piatra de jos a morii care stă pe loc și deasupra căreia se rotește alergătoarea. 4. Loc unde stau vitele ziua la odihnă; staniște, zăcătură (1). – Zăcea + suf. -ător.

ZĂCĂTÓR, -OÁRE, zăcători, -oare, adj., s. f. I. Adj. (Înv.) Care zace, care stă culcat, întins (la pământ). II. s. f. 1. Vas mare în care se păstrează vinul sau rachiul și care se umple mereu din alte butoaie; cadă. ♦ Vas mare cu gura largă îngropat în pământ, în care se adună și se strivesc strugurii pentru a fi lăsați să fermenteze. 2. Vas mare de lemn căptușit cu tablă subțire, în care se pun la dospit pieile pentru tăbăcit. ♦ Vas în care se depozitează provizoriu peștele la cherhana. 3. Piatra de jos a morii care stă pe loc și deasupra căreia se rotește alergătoarea. 4. Loc unde stau vitele ziua la odihnă; staniște, zăcătură (1). – Zăcea + suf. -ător.

tocitoáre f., pl. orĭ (d. a toci; vsl. točiti, care avea și înț. de „a tescui” pin învîrtirea maniveleĭ la teasc. V. tocilă). Mare cadă (înaltă de vre-o doĭ metri, cu o capacitate de 4-5 sute de decalitri) de ținut poame care se storc orĭ vin orĭ rachiŭ. – Se numește și zăcătoare, budană și bădan.

zăcătór, -oáre adj. Care zace. Peatra zăcătoare a moriĭ, peatra fixă (în opoz. cu peatra umblătoare, mișcătoare saŭ mobilă). S. f., pl. orĭ. Tocitoare, cadă colosală. Trans. Loc de odihnă, staniște.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

zăcătoáre s. f., g.-d. art. zăcătórii; pl. zăcătóri

zăcătoáre s. f., g.-d. art. zăcătórii; pl. zăcătóri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ZĂCĂTOÁRE s. cadă, (înv. și pop.) tocitoare. (~ pentru struguri.)

ZĂCĂTOÁRE s. v. staniște.

ZĂCĂTOARE s. cadă, (înv. și pop.) tocitoare. (~ pentru struguri.)

zăcătoare s. v. STANIȘTE.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ZĂCĂTOÁRE, zăcătóri [și zăcătoáre] s. f. 1. Vas mare cu doage, în care se păstrează vinul sau rachiul și care se umple mereu din alte butoaie; cadă ♦ Vas mare cu gura largă, îngropat în pământ, în care se adună și se strivesc strugurii, pentru a fi lăsați să fiarbă. 2. Vas mare de lemn, căptușit cu tinichea, în care se pun la dospit pieile pentru tăbăcit. ♦ Vas în care se depozitează provizoriu peștele la cherhana. 3. Denumită și piatră zăcătoare = (într-o moară de apă) piatră (fixă) aflată în partea inferioară a morii, deasupra căreia se rotește piatra alergătoare (mobilă). 4. Loc unde stau vitele la odihnă ziua; (în special) Loc la stână unde se odihnesc oile după muls; staniște. (din zăcea) [și DLRLC]

Intrare: zăcătoare
zăcătoare1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăcătoare
  • zăcătoarea
plural
  • zăcători
  • zăcătorile
genitiv-dativ singular
  • zăcători
  • zăcătorii
plural
  • zăcători
  • zăcătorilor
vocativ singular
plural
zăcătoare2 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăcătoare
  • zăcătoarea
plural
  • zăcătoare
  • zăcătoarele
genitiv-dativ singular
  • zăcătoare
  • zăcătoarei
plural
  • zăcătoare
  • zăcătoarelor
vocativ singular
plural

zăcătoare

  • 1. Vas mare în care se păstrează vinul sau rachiul și care se umple mereu din alte butoaie.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: cadă tocitoare un exemplu
    exemple
    • Cu vinul stăm cît se poate de prost. că la o zăcătoare au plesnit două cercuri și, pînă să bag dă seamă, s-au scurs peste o sută de vedre. STĂNOIU, C. I. 85.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Vas mare cu gura largă îngropat în pământ, în care se adună și se strivesc strugurii pentru a fi lăsați să fermenteze.
      surse: DEX '09 DLRLC
  • 2. Vas mare de lemn căptușit cu tablă subțire, în care se pun la dospit pieile pentru tăbăcit.
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX un exemplu
    exemple
    • Lucrătorii... forfotesc ca într-un viermar, trăgînd cu clești uriași de fier, din zăcătorile îngropate în pămînt, talpa pregătită. ARDELEANU, D. 10.
      surse: DLRLC
    • 2.1. Vas în care se depozitează provizoriu peștele la cherhana.
      surse: DEX '09 DLRLC
  • 3. Piatra de jos a morii care stă pe loc și deasupra căreia se rotește alergătoarea.
    surse: DEX '09 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Pietrile de moară.... se plătesc cu 9 galbeni amîndouă, zăcătoarea și alergătoarea. I. IONESCU, M. 562.
      surse: DLRLC
    • Dar morarul, meșter mare, Ședea pe-un fund de zăcătoare. ȘEZ. XIII 131.
      surse: DLRLC
  • 4. Loc unde stau vitele ziua la odihnă; zăcătură (1.).
    surse: DEX '09 DLRLC NODEX sinonime: staniște zăcătură un exemplu
    exemple
    • Uiu, iu, mîndruța mea, Auzi ce zice lumea: Că te culci seara cu soare Și te scoli în prînzu mare, Cîudu-i ciurda-n zăcătoare Și soarele pe răzoare. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 422.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Zăcea + sufix -ător.
    surse: DEX '09 DLRM NODEX