10 definiții pentru zăcătură

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZĂCĂTURĂ, zăcături, s. f. (Reg.) 1. Loc de odihnă pentru vite; zăcătoare (4), staniște. 2. Rachiu sau vin depozitat într-o zăcătoare (II 1). – Zăcea + suf. -ătură.

ZĂCĂTURĂ, zăcături, s. f. (Reg.) 1. Loc de odihnă pentru vite; zăcătoare (4), staniște. 2. Rachiu sau vin depozitat într-o zăcătoare (II 1). – Zăcea + suf. -ătură.

zăcătu1 sf [At: POLIZU / Pl: ~ri / E: zac (pzi lui zăcea) + -ătură] 1 (Înv) Zăcere (7). 2-3 (Reg) Zăcător (22-23). 4 (Reg) Cantitate de rachiu sau vin depozitat într-o zăcătoare (12) Si: zăcător (21).

zăcătu s.f. (reg.) 1 Loc de odihnă pentru vite; zăcătoare, staniște. 2 Rachiu sau vin depozitat într-o zăcătoare. • pl. -i. /zăcea + -ătură.

ZĂCĂTURĂ, zăcături, s. f. (Regional) 1. Rachiu sau vin depozitat într-o zăcătoare. Hai, saleaca zăcătură, Cum o ieu fetele-n gură, Nevestele-n pînzătură. Duc acasă voie bună. ȘEZ. VIIII 63. 2. Loc de odihnă pentru vite; zăcătoare. Duceți-vă... în rîmătura porcilor Și-n zăcătura vacilor. MAT. FOLK. 1554.

ZĂCĂTURĂ, zăcături, s. f. (Reg.) 1. Loc de odihnă pentru vite; zăcătoare (4). 2. Rachiu sau vin depozitat într-o zăcătoare (1). – Din zac (prez. ind. al lui zăcea) + suf. -(ă)tură.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

zăcătu (reg.) s. f., g.-d. art. zăcăturii; pl. zăcături

zăcătu (reg.) s. f., g.-d. art. zăcăturii; pl. zăcături

zăcătu s. f., g.-d. art. zăcăturii; pl. zăcături

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Intrare: zăcătură
zăcătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăcătu
  • zăcătura
plural
  • zăcături
  • zăcăturile
genitiv-dativ singular
  • zăcături
  • zăcăturii
plural
  • zăcături
  • zăcăturilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zăcătu, zăcăturisubstantiv feminin

  • 1. regional Loc de odihnă pentru vite; zăcătoare (4.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Duceți-vă... în rîmătura porcilor Și-n zăcătura vacilor. MAT. FOLK. 1554. DLRLC
  • 2. regional Rachiu sau vin depozitat într-o zăcătoare (1.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Hai, saleaca zăcătură, Cum o ieu fetele-n gură, Nevestele-n pînzătură. Duc acasă voie bună. ȘEZ. VIIII 63. DLRLC
etimologie:
  • Zăcea + sufix -ătură. DEX '09 DEX '98 DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.