17 definiții pentru vrăjmaș (s.m.) vrășmaș


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VRĂJMÁȘ, -Ă, vrăjmași, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Dușman; inamic. 2. Adj. (Despre oameni) Dușmănos, învrăjbit. ♦ Rău, crud, câinos, hain. ♦ (Despre locuri, vreme etc.) Primejdios, potrivnic; cumplit, grozav. [Var.: vrășmáș, -ă s. m. și f, adj.] – Cf. vrajbă.

vrăjmaș, ~ă [At: (a. 1421) Ders / V: vrăș~ / Pl: ~i, ~e / E: ns cf vrajbă] 1 smf Dușman (1). 2 smf Inamic (în război). 3 a Care manifestă dușmănie, ostilitate Si: dușmănos, ostil, vrăjmășesc (1). 4 a Care este adversar cuiva în război. 5 a (D. oameni) Rău. 6 a (D. oameni) Nemilos. 7 a (Pan) În care condițiile sunt nefavorabile sau nocive omului Si: periculos, primejdios. 8 a (Pan; d. elemente, fenomene din natură) Care se manifestă cu violență, împiedicând acțiunea umană Si: cumplit, grozav.

VRĂJMÁȘ, -Ă, vrăjmași, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Dușman; inamic. 2. Adj. (Despre oameni) Dușmănos, învrăjbit. ♦ Rău, crud, câinos, hain. ♦ (Despre locuri, vreme etc.) Primejdios, potrivnic; cumplit, grozav. [Var.: vrășmáș, -ă s. m. și f., adj.] – Cf. vrajbă.

VRĂJMÁȘ1, vrăjmași, s. m. Dușman (1). Vrăjmașii nu sînt oameni, sînt trăsnete, sînt fiare Și sar, aleargă, mușcă, de sînge însetați. EFTIMIU, Î. 145. În Ion simțea un vrăjmaș. REBREANU, I. 57. Vrăjmașii noștri cei onești ne fac mai mult bine decît amicii fără onoare. BOLLIAC, O. 258. ♦ (La sg. cu valoare de pl.) Adversar în război, inamic. Oștenii mergeau spre vrăjmaș pe drumuri care nu se vedeau, ca înspre un țărm necunoscut. SADOVEANU, O. VI 19. Țeara-i mică, țeara-i tare Și vrăjmașul spor nu are! ALECSANDRI, P. III 213. – Variantă: vrășmáș (EFTIMIU, Î. 42, SANDU-ALDEA, U. P. 122, BELDICEANU, P. 92) s. m.

VRĂJMÁȘ3 ~i m. 1) persoană care urăște pe cineva și caută să-și facă rău; dușman. 2) Fiecare dintre părțile beligerante implicate într-un conflict armat; dușman; inamic. /cf. vrajbă

vrăjmaș a. și m. dușman, ostil. [Tras din vrajmă].

vrăjmáș, -ă s. (d. vrajbă). Dușman: vrăjmaș de moarte. – Ca adj. e fals.

VRĂȘMÁȘ, -Ă s. m. și f., adj. v. vrăjmaș.

VRĂȘMÁȘ, -Ă s. m. și f., adj. v. vrăjmaș.

vrășmaș, ~ă smf, a vz vrăjmaș


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

vrăjmáș adj. m., s. m., pl. vrăjmáși; adj. f., s. f. vrăjmáșă, pl. vrăjmáșe

vrăjmáș s. m., adj. m., pl. vrăjmáși; f. sg. vrăjmáșă, art. vrăjmáșa, g.-d. art. vrăjmáșei, pl. vrăjmáșe

vrăjmaș, pl. vrăjmași, f. vrăjmașă, pl. vrăjmașe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

VRĂJMÁȘ s., adj. 1. s., adj. v. dușman. 2. adj. v. dușmănos.

VRĂJMAȘ s., adj. 1. s., adj. adversar, dușman, inamic, potrivnic, (pop.) pizmaș, pizmuitor, (înv. și reg.) pizmătar, pizmătareț, (înv.) neamic, neprieten, nepriitor, pîrîș, sculător. (Un ~ de temut în luptă.) 2. adj. dușmănos, inamic, neprietenesc, neprietenos, ostil, potrivnic, (pop.) pizmaș, pizmuitor, vrăjmășesc, (înv. și reg.) pizmătar, pizmătareț, (reg.) vrăjmășos, (înv.) dușmănesc, mînios, potrivitor. (O acțiune ~.)

Intrare: vrăjmaș (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vrăjmaș
  • vrăjmașul
  • vrăjmașu‑
plural
  • vrăjmași
  • vrăjmașii
genitiv-dativ singular
  • vrăjmaș
  • vrăjmașului
plural
  • vrăjmași
  • vrăjmașilor
vocativ singular
  • vrăjmașule
  • vrăjmașe
plural
  • vrăjmașilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vrășmaș
  • vrășmașul
  • vrășmașu‑
plural
  • vrășmași
  • vrășmașii
genitiv-dativ singular
  • vrășmaș
  • vrășmașului
plural
  • vrășmași
  • vrășmașilor
vocativ singular
  • vrășmașule
  • vrășmașe
plural
  • vrășmașilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

vrăjmaș, -ă (persoană) vrăjmașă vrășmaș vrășmașă

  • 1. Persoană care urăște pe cineva și caută să-și facă rău.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: dușman, -ă dușmancă attach_file 3 exemple
    exemple
    • Vrăjmașii nu sînt oameni, sînt trăsnete, sînt fiare Și sar, aleargă, mușcă, de sînge însetați. EFTIMIU, Î. 145.
      surse: DLRLC
    • În Ion simțea un vrăjmaș. REBREANU, I. 57.
      surse: DLRLC
    • Vrăjmașii noștri cei onești ne fac mai mult bine decît amicii fără onoare. BOLLIAC, O. 258.
      surse: DLRLC
  • 2. Fiecare dintre părțile beligerante implicate într-un conflict armat:
    exemple
    • Oștenii mergeau spre vrăjmaș pe drumuri care nu se vedeau, ca înspre un țărm necunoscut. SADOVEANU, O. VI 19.
      surse: DLRLC
    • Țeara-i mică, țeara-i tare Și vrăjmașul spor nu are! ALECSANDRI, P. III 213.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • cf. vrajbă
    surse: DEX '98 DEX '09