13 definiții pentru voi (vb.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
VOÍ2, voiesc, vb. IV. Tranz. 1. A fi hotărât, a fi decis să...; a avea de gând să..., a intenționa, a vrea. ♦ Intranz. (La imperativ) A avea voință neclintită, a stărui într-o acțiune. 2. A fi de acord, a consimți, a primi. [Prez. ind. și: voi] – Probabil din voie (derivat regresiv). – Cf. sl. voliti.
VOÍ2, voiesc, vb. IV. Tranz. 1. A fi hotărât, a fi decis să...; a avea de gând să..., a intenționa, a vrea. ♦ Intranz. (La imperativ) A avea voință neclintită, a stărui într-o acțiune. 2. A fi de acord, a consimți, a primi. [Prez. ind. și: voi] – Probabil din voie (derivat regresiv). Cf. sl. voliti.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de bogdanrsb
- acțiuni
VOÍ3, voiesc, vb. IV. Tranz. (Folosit și absolut; în concurență cu vrea, astăzi folosit mai ales la perfectul simplu, la imperfect și la mai mult ca perfect, la celelalte timpuri fiind înlocuit cu «vrea») A fi hotărît, a fi decis să...; a avea de gînd să..., a intenționa; a vrea. Nu voiai să mă primești și să mă asculți. C. PETRESCU, C. V. 147. Într-una din zile moșneagul voiește a merge la tîrg să mai cumpere cîte ceva. CREANGĂ, P. 76. O, an prezis atîta, măreț, reformator... Arată semn acelor ce nu voiesc să crează. ALEXANDRESCU, P. 78. ♦ Intranz. (La imperativ) A avea voință neclintită, a stărui (într-o acțiune). Voiește și vei putea. 2. A consimți, a primi, a fi de acord. Gheonoaia... rugă pe Făt-Frumos să-și aleagă de soție pe una din cele trei fete ce avea... el însă nu voi. ISPIRESCU, L. 5. Era străin, de departe, zicea el, dar nu voia să spună de unde. CARAGIALE, O. III 231. – Prez. ind. și: voi (EMINESCU, O. I 147).
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
A VOÍ ~iésc tranz. 1) A avea dorința; a vrea; a dori. 2) A fi de acord; a accepta; a consimți. /<lat. volere
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
voì v. 1. a avea dorința, intențiunea, voința de: voiesc să plec; 2. a dori: a voi cuiva bine; 3. a pretinde, a cere: ce voiești pentru asta? 4. auxiliar pentru formarea viitorului: voiu răspunde. [Slav. VOLITI].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
voáĭe (să voaĭe), să vrea. V. voĭ 2.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
voĭésc v. tr. (d. voĭe saŭ d. vsl. volĭon, voĭesc, voliti, a voi). Vreaŭ (în limba scrisă). V. refl. L. V. Mă învoĭesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
voí2 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. voiésc, imperf. 3 sg. voiá; conj. prez. 3 să voiáscă
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
voí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. voiésc, 2 sg. voiéști, 3 sg. voiéște, 1 pl. voím, imperf. 1 sg. și pl. voiám, 3 sg. voiá; conj. prez. 3 sg. și pl. voiáscă; ger. voínd; part. voít
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
voi (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. voiesc, 2 sg. voiești, 3 sg. voiește, 1 pl. voim, imperf. voiam, conj. voiască, ger. voind, part. voit)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
voiesc, voiască 3 conj., voiam 1 imp.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.
VOÍ vb. 1. v. dori. 2. v. cere. 3. v. pofti. 4. v. vrea. 5. v. consimți. 6. v. intenționa.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
VOI vb. 1. a dori, a jindui, a pofti, a rîvni, a vrea, (înv.) a deșidera, a iubi, a jelui, a poftisi. (De multă vreme ~ să se odihnească.) 2. a cere, a dori, a pofti, a vrea. (Ochii văd, inima ~.) 3. a dori, a-i plăcea, a pofti, a vrea. (Rămîi cu cine ~.) 4. a cere, a pretinde, a vrea. (Iată ce ~ eu de la voi; cît ~ pe ceas?) 5. a accepta, a admite, a consimți, a se învoi, a primi, a vrea. (~ să fii soția mea?)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
verb (VT408) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
voi (vb.)
- 1. A fi hotărât, a fi decis să...; a avea de gând să...exemple
- Nu voiai să mă primești și să mă asculți. C. PETRESCU, C. V. 147.surse: DLRLC
- Într-una din zile moșneagul voiește a merge la tîrg să mai cumpere cîte ceva. CREANGĂ, P. 76.surse: DLRLC
- O, an prezis atîta, măreț, reformator... Arată semn acelor ce nu voiesc să crează. ALEXANDRESCU, P. 78.surse: DLRLC
- surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC un exempluexemple
- Voiește și vei putea.surse: DLRLC
-
-
- 2. A fi de acord.exemple
- Gheonoaia... rugă pe Făt-Frumos să-și aleagă de soție pe una din cele trei fete ce avea... el însă nu voi. ISPIRESCU, L. 5.surse: DLRLC
- Era străin, de departe, zicea el, dar nu voia să spună de unde. CARAGIALE, O. III 231.surse: DLRLC
-
etimologie:
- probabil derivat regresiv voiesurse: DEX '09 DEX '98
- Cf. limba slavă (veche) volitisurse: DEX '09
- limba latină voleresurse: NODEX