Definiția cu ID-ul 940278:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VAG, -Ă, vagi, adj. Lipsit de precizie, de limpezime; nelămurit, nesigur, confuz. Privirea vagă a Eleonarei părea să însemne că n-a priceput nimic. DUMITRIU, B. F. 148. A obținut o promisiune vagă. REBREANU, R. I 260. O vagă neliniște o cuprinse. BART, E. 162. Împrăștiind un miros vag... prinosul crizantemelor cădea. ANGHEL, PR. 135. ◊ (Adverbial) Am rămas nehotărît, confuz, vag fericit, vag bolnav și vinovat.. GALACTION, O. I 59. E mirată vag, nu însă surprinsă. CAMIL PETRESCU, U. N. 217. Gînduri de acestea îi treceau vag și lui Drăghici prin minte. VLAHUȚĂ, O. A. III 68. ◊ (Substantivat, n.) În vagul unor tăceri lungi, adormii în vijîitul stufișului de copaci. BACOVIA, O. 248. Această confuziune, tortură și acest vag al stilului provin din atîtea sentimente multiple. GHEREA, ST. CR. III 101. ♦ Nervul vag (și substantivat, m.) = unui dintre cei doisprezece, nervi cranieni (foarte important pentru funcțiile vegetative). Excitația vagului influențează auriculul. DANIELOPOLU, F. N. II 31. – Pl. și: (f. pl., învechit) vage (GHICA, A. 638).