uzaj sn [At: ALEXI, W. / V: (înv) uzagiu (S și: usagiu) / Pl: ~uri / E: fr usage] 1 Uz (13). 2 Utilizare efectivă (conform normelor) a elementelor de limbă. 3 Realizare (corectă) în vorbire a acestor norme, într-o epocă dată, de către toți vorbitorii (dintr-un mediu social, dintr-o regiune etc.). 4 Modul de folosire a acestor norme. 5 (Urmat de determinări; îe) De ~ Destinat să se practice, să circule într-un anumit fel, într-un anumit mediu. 6 Degradare prin întrebuințare îndelungată Si: uzare (2), uzură¹ (3).