URÎCIOS, -OASĂ, urîcioși, -oase, adj. Antipatic, nesuferit, neplăcut; (despre persoane) ursuz, p. ext. supărăcios. Om mai urîcios ca Belciug nu se află sub soare. REBREANU, I. 108. Calificativele în versuri devin cele mai urîcioase umpluturi. MACEDONSKI, O. IV 39. Gertruda... era tiranizată de bărbatul ei urîcios și rău. GHEREA, ST. CR. II 279. ◊ (Substantivat) Iar cînd abia se mai auzi glasul urîciosului, cizmarul se îndură de el. ȘEZ. IX 70. – Variantă: uricios, -oasă (C. PETRESCU, Î. I 14, CREANGĂ, P. 146, EMINESCU, N. 149) adj.