15 definiții pentru urâcios uricios


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

URÂCIÓS, -OÁSĂ, urâcioși, -oase, adj. Care inspiră dezgust; scârbos, neplăcut; (despre oameni) ursuz, nesuferit, antipatic. [Var.: uriciós, -oásă adj.] – Urî + suf. -icios.

urâcios, ~oa [At: CANTEMIR, IST. 37 / V: uric~ / Pl: ~oși, ~oase / E: urî1 + -icios] 1-2 smf, a (Om) care displace din cauza purtării, a vorbelor sale Si: antipatic (1-2), nesuferit, urât2 (1-2). 3-4 smf, a (Om) care este mereu prost dispus, lipsit de amabilitate. 5-6 smf, a (Om) care provoacă o stare de nemulțumire. 7-8 smf, a (Om) care trezește repulsie. 9-10 a Urât2 (17, 21).

URÂCIÓS, -OÁSĂ, urâcioși, -oase, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Antipatic, nesuferit, neplăcut. [Var.: uriciós, -oásă adj.] – Urî + suf. -icios.

URÂCIÓS ~oásă (~óși, ~oáse) (despre persoane și despre manifestările lor) Care trezește antipatie; nesuferit. /a (se) urî + suf. ~icios

URICIÓS, -OÁSĂ adj. v. urâcios.

URICIÓS, -OÁSĂ adj. v. urâcios.

URÎCIÓS, -OÁSĂ, urîcioși, -oase, adj. Antipatic, nesuferit, neplăcut; (despre persoane) ursuz, p. ext. supărăcios. Om mai urîcios ca Belciug nu se află sub soare. REBREANU, I. 108. Calificativele în versuri devin cele mai urîcioase umpluturi. MACEDONSKI, O. IV 39. Gertruda... era tiranizată de bărbatul ei urîcios și rău. GHEREA, ST. CR. II 279. ◊ (Substantivat) Iar cînd abia se mai auzi glasul urîciosului, cizmarul se îndură de el. ȘEZ. IX 70. – Variantă: uriciós, -oásă (C. PETRESCU, Î. I 14, CREANGĂ, P. 146, EMINESCU, N. 149) adj.

urîcios a. odios, nesuferit. [Derivat din urît].

uricĭós, -oásă adj. (d. urît). Antipatic, nesuferit, odios: om, fapt uricĭos. Adv. S’a purtat uricĭos. – Rar urîcĭos (vest).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

urâciós adj. m., pl. urâcióși; f. urâcioásă, pl. urâcioáse

urâciós adj. m., pl. urâcióși; f. sg. urâcioásă, pl. urâcioáse


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

URÎCIOS adj. insociabil, morocănos, mut, necomunicativ, neprietenos, nesociabil, posac, posomorît, taciturn, tăcut, ursuz, (livr.) hirsut, (pop.) sanchiu, (înv. și reg.) moros, sunducos, tăcător, (reg.) modoroi, mutac, mutăreț, (Olt.) dugos, (Mold.) pîclișit, (prin Transilv.) tăcătoi, (Bucov. și Mold.) tălmut, (fig.) închis. (Om ~.)

Intrare: urâcios
urâcios adjectiv
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • urâcios
  • urâciosul
  • urâciosu‑
  • urâcioa
  • urâcioasa
plural
  • urâcioși
  • urâcioșii
  • urâcioase
  • urâcioasele
genitiv-dativ singular
  • urâcios
  • urâciosului
  • urâcioase
  • urâcioasei
plural
  • urâcioși
  • urâcioșilor
  • urâcioase
  • urâcioaselor
vocativ singular
plural
uricios adjectiv
adjectiv (A51)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uricios
  • uriciosul
  • uriciosu‑
  • uricioa
  • uricioasa
plural
  • uricioși
  • uricioșii
  • uricioase
  • uricioasele
genitiv-dativ singular
  • uricios
  • uriciosului
  • uricioase
  • uricioasei
plural
  • uricioși
  • uricioșilor
  • uricioase
  • uricioaselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

urâcios uricios

etimologie:

  • Urî + sufix -icios.
    surse: DEX '98 DEX '09