20 de definiții pentru unul

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

UNUL, UNA, unii, unele, pron. nehot. 1. (Ține locul unui substantiv, fără a da o indicație precisă asupra obiectului) Să cântăm una de jale.Expr. Asta-i încă una! sau asta încă-i una! exclamație de mirare (față de comunicarea unui fapt surprinzător sau neobișnuit) sau de nemulțumire (în legătură cu o întâmplare neplăcută). ◊ (În alternanță cu „altul” sau cu sine însuși) Unul are ureche muzicală, unul are glas frumos. ◊ (În corelație cu „altul”, exprimă un raport de reciprocitate) Își luară ziua bună unul de la altul. ♦ Cineva; oarecare. ◊ (Cu determinări care indică mai precis sensul substantivelor înlocuite) Deveni una din cele mai frumoase provincii. ◊ (Cu nuanță peiorativă, folosit de obicei pe lângă nume de persoană) Unu’, Iorgu Badea. ♦ (În alternanță cu „altul”) Primul, întâiul. 2. (La pl.) O parte din... ♦ (Adjectival) Niște, anumiți. 3. (Cu formă feminină și valoare neutră) Ceva. A-și pune una în gând.Expr. (Cu) una cu alta = compensându-se (împreună). [Gen.-dat. sg. unuia, uneia, pl. unora] – Din unu, una.

UNUL, UNA, unii, unele, pron. nehot. 1. (Ține locul unui substantiv, fără a da o indicație precisă asupra obiectului) Să cântăm una de jale.Expr. Asta-i încă una! sau asta încă-i una! exclamație de mirare (față de comunicarea unui fapt surprinzător sau neobișnuit) sau de nemulțumire (în legătură cu o întâmplare neplăcută). ◊ (În alternanță cu „altul” sau cu sine însuși) Unul are ureche muzicală, unul are glas frumos. ◊ (În corelație cu „altul”, exprimă un raport de reciprocitate) Își luară ziua bună unul de la altul. ♦ Cineva; oarecare. ◊ (Cu determinări care indică mai precis sensul substantivelor înlocuite) Deveni una din cele mai frumoase provincii. ◊ (Cu nuanță peiorativă, folosit de obicei pe lângă nume de persoană) Unu’, Iorgu Badea. ♦ (În alternanță cu „altul”) Primul, întâiul. 2. (La pl.) O parte din... ♦ (Adjectival) Niște, anumiți. 3. (Cu formă feminină și valoare neutră) Ceva. A-și pune una în gând.Expr. (Cu) una cu alta = compensându-se (împreună). [Gen.-dat. sg. unuia, uneia, pl. unora] – Din unu, una.

UNUL, UNA, unii, unele, pron. nehot. 1. (Ține locul substantivelor, fără a da o indicație precisă asupra obiectului; în forma femenină adesea cu valoare neutră) Mîncași una peste bot. CONTEMPORANUL, I 836. Pune, frate, mîna-n șale, să cîntăm una de jale. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 310. ◊ Expr. Asta-i încă una! sau asta încă-i una! exclamație de mirare (față de comunicarea unui fapt surprinzător sau neobișnuit) sau de nemulțumire (în legătură cu o întîmplare neplăcută). Mă! asta încă-i una! De-oi fi eu Dănilă Prepeleac, am prăpădit boii. CREANGĂ, P. 41. ◊ (În alternanță cu altul) Unul are ureche și prinde toate cîntecele, altul are glas frumos. DAVIDOGLU, M. 55. Șiruri lungi de țărani legați cot la cot și unul de altul... se tîrîiau... de-a lungul satului. MIRONESCU, S. A. 23. Flori, juvaeruri în aer, sclipesc tainice în soare, Unele-albe, nalte, fragezi, ca argintul de ninsoare, Alte roșii ca jeratec, alte-albastre, ochi ce plîng. EMINESCU, O. I 43. Lupul, cu toată prostia, Cîrmuia împărăția, Și ca un stăpînitor, Unora le da avere, Altora, pe o părere, Le lua chiar starea lor. ALEXANDRESCU, P. 69. Unele cînd m-auzeau, Ușile le descuiau... Altele cînd m-auzeau... Focu-n vatră-l înveleau. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 169. ◊ Expr. Unuia și altuia v. altul. (1). Unii (și) alții v. altul (1). Unul ca altul v. altul (1). ◊ (În corelație cu altul, exprimă un raport de reciprocitate) Își luară ziua bună unul de la altul. ISPIRESCU, L. 9. Își jură credință unul altuia. CREANGĂ, P. 279. Se vor răni între sine, ca să poată trece unul altuia înainte. BĂLCESCU, O. II 121. În care vreme ne uitam unul la altul. NEGRUZZI, S. I 68. ♦ Cineva; oarecare. Poate mai încolo să ai nevoie de unul ca mine. CREANGĂ, P. 199. Bine-ți mai șade, jupîneșică, parcă ești una de ale noastre. id. ib. 129. Toate sînt așa, zise unul din noi rîzînd. NEGRUZZI, S. I 245. ◊ (Cu determinări care indică mai precis sensul substantivelor înlocuite) Ajunse... una din cele mai frumoase provincii. BĂLCESCU, O. II 11. Turturea, de-i turturea, Și tot face-și voie rea, D-apoi eu cum să nu-mi fac Pentru unul ce mi-i drag. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 214. Cîte flori pe cîmpurele Nu seamănă mîndrei mele; Numai una mititea... Parcă seamănă cu ea. id. ib. 27. ◊ (Alternanța «unul... unul» corespunde alternanței «unul... altul», «unul... celălalt», «primul... al doilea») Lîngă carne, Două cane: Una-i cu vin îndulcit Și nu bea de necăjit, Una-i cu vin pipărat Și nu bea de supărat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 120. ◊ Loc. adv. Unul ca unul = deopotrivă, la fel. Avea trei fete, una ca una de mari. SBIERA, P. 129. ◊ Expr. (Construit cu alte pronume) Ca unul care (sau ce) = ca cel care, ca o persoană care. Vezi că el rămăsese cu ochii bleojdiți ca unul ce nici dînsul nu mai văzuse asemenea scumpeturi. ISPIRESCU, L. 38. Căpitanul avînd a mai zăbovi... ca să meremetisească corabia, ca una ce se hîrbuise. DRĂGHICI, R. 29. Unul ca acesta (sau acela) = un asemenea om, un astfel de om. Știi c-am mai mîncat eu odată de la unul ca acesta o chelfăneală. CREANGĂ, P. 298. ◊ (Uneori cu nuanță peiorativă, folosit pe lîngă nume de persoane) Unu’ Iorgu Badea. SADOVEANU, O. V 61. Ne-a așezat bunicul în gazdă, cu toată cheltuiala lui, la una Irinuca. CREANGĂ, O. A. 45. ♦ (În alternanță cu «altul») Primul, întîiul. V. altul (2). Nu-ți face una copii, iei alta. CREANGĂ, P. 118. Și odată mi ț-o înșfacă ei, unul de-o mînă și altul de cealaltă. id. ib. 269. 2. (La pl.) O parte din..., o seamă dintre... Așa scrie și la noi în cărți, despre unii, că tocmai la bătrînețe au făcut copii. CREANGĂ, P. 118. ♦ (Adjectival) Niște, anumiți. De la el Lipan deprinsese și unele vorbe adînci. SADOVEANU, B. 7. Unii oameni îs mai al dracului decît dracul. CREANGĂ, P. 217. Dacă vă puneți la vatră dinaintea focului, auziți unele lemne țipînd. NEGRUZZI, S. I 246. 3. (La sg. sau pl., cu formă feminină și valoare neutră) Ceva. Lupul... își pune în gînd una: așază cele două capete cu dinții rînjiți în ferești. CREANGĂ, P. 25. Taci! că i-oi face eu cumătrului una de și-a mușca labele. id. ib. 29. ◊ Expr. Una ca aceasta (ca asta sau ca aceea) = așa ceva, un asemenea lucru. Nu putea el crede una ca asta. ISPIRESCU, L. 20. Cînd a văzut unele ca aiestea... plesnea de ciudă. CREANGĂ, P. 69. Taci, nu spune una ca asta. ALECSANDRI, T. 754. ◊ (În alternanță cu «altul») N-apuc bine a scăpa de una, și dau peste alta. CREANGĂ, P. 234. De-o fi una, de-o fi alta... Ce e scris și pentru noi, Bucuroși le-om duce toate, de e pace, de-i război. EMINESCU, O. I 146. ◊ Expr. Unul una, altul alta, din una-n alta sau ba din una, ba din alta v. altul (1). Una și alta v. altul (1). Pînă una-alta v. altul (1). Una pentru alta, se spune cînd cineva plătește pentru o faptă (de obicei rea) cu alta, de același fel. Am vrut să-mi răstorc cele trei lovituri. Vorba ceea, una pentru alta. CREANGĂ, P. 196. – Forme gramaticale: gen.-dat. sg. unuia, uneia, pl. unora.

UNUL una (unii, unele) pron. nehot. 1) la sing. Cineva. 2) la pl. O parte din. ◊ ~ mai bun (frumos, deștept etc.) decât altul toți la fel de buni (frumoși, deștepți etc.). ~ ca ~ (sau ~ ca altul) fără deosebire; deopotrivă. Până una-alta între timp. A da toate pe una a supune întreaga activitate unui singur scop. A ști (sau a o ține) una și bună a persista într-o opinie. /<lat. unus, una

AB UNO DISCE OMNES (lat.) (Virgil, Eneida) = După unul poți judeca pe toți.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

unul pr. m. (A venit ~, nu altul.), g.-d. unuia, pl. unii; f. una, g.-d. uneia, pl. unele, g.-d. m. și f. unora

unul pr. m. (am văzut ~, nu altul), g.-d. unuia, pl. unii; f. una, g.-d. uneia, pl. unele, g.-d. m. și f. unora

unul pr. m., g.-d. unuia, pl. unii; f. sg. una, g.-d. uneia, pl. unele, g.-d. m. și f. unora

unul, una; unii, unele, cf. un.

+printr-unul/una/unii/unele prep. + pr. corectat(ă)

+unul altuia loc. pron.

+unul pe altul loc. pron.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

UNUL pron. careva, cineva, oarecare, vreunul, (pop.) cinevașilea, (înv. și reg.) oarecine, oareșicine, (înv.) cinevași, neștine. (~ dintre ei a întârziat.)

UNUL pron. careva, cineva, oarecare, vreunul, (pop.) cinevașilea, (înv. și reg.) oarecine, oareșicine, (înv.) cinevași, neștine. (~ dintre ei a întîrziat.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

AB UNO DISCE OMNES (lat.) după unul cunoaște-i pe toți – Vergiliu, „Eneida”, II, 65-66. Enea descrie pe Sinon, care, viclean, ca toți aheii, încearcă prin cuvinte meșteșugite să-i convingă pe troieni să primească în cetate calul de lemn în care se ascundeau Odiseu și luptătorii săi.

ALIUD EST CELARE, ALIUD TACERE (lat.) una este să tăinuiești, alta e să taci – Discreția și complicitatea nu sunt unul și același lucru.

QUID PRO QUOD (lat.) unul în locul altuia – Confuzie, eroare, deviere de la datele reale ale unei discuții sau probleme prin substituire de termeni. Sub forma quiproquo (fr), indică un artificiu utilizat cu precădere de autorii de vodeviluri.

Ab uno disce omnes (lat. "După unul îi poți judeca pe toți ) – Vergiliu, Eneida II, 65. Vorbind despre grecii care s-au introdus în Troia prin faimosul vicleșug al calului de lemn, poetul subliniază perfidia grecului captiv Sinon care i-a convins pe troieni să primească în cetate calul, obiectul pierzaniei lor, susținînd că era o ofrandă adusă zeilor. Cu alte cuvinte: cum era acel om prefăcut, erau toți! Devenite cu timpul o expresie curentă, vorbele lui Vergiliu sînt folosite mai ales în sens nefavorabil. Referindu-ne la un grup de oameni deopotrivă de neserioși, sau vicleni, sau cu alte trăsături negative, putem spune: Ab uno disce omnes. LIT.

Unum pro multis (lat. „Unul pentru mulți”) – Vergiliu, Eneida (V, 815). Venera îi cere lui Neptun să-i ocrotească pe mare pe Enea și pe troienii lui. Neptun îi răspunde că Enea va călători cu bine, numai unul va fi jertfit pentru toți ceilalți (unum pro multis debitur caput). Versul se citează în sensul cum l-a și tradus Eugen Lovinescu: unul singur va plăti pentru toți. LIT.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a se uita cu un ochi la făină și cu unul la slănină expr. (pop.) a fi sașiu, a suferi de strabism.

a-și scoate ochii unul altuia expr. 1. a se certa, a se bate. 2. a-și imputa, a-și reproșa.

Intrare: unul
articol / numeral / adjectiv pronominal / pronume (P106)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nominativ-acuzativ singular
  • unul
  • una
plural
  • unii
  • unele
genitiv-dativ singular
  • unuia
  • uneia
plural
  • unora
  • unora
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

unul, unapronume nehotărât

  • 1. Ține locul unui substantiv, fără a da o indicație precisă asupra obiectului. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Mîncași una peste bot. CONTEMPORANUL, I 836. DLRLC
    • format_quote Pune, frate, mîna-n șale, să cîntăm una de jale. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 310. DLRLC
    • 1.1. Poate alterna cu „altul” sau cu sine însuși. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Unul are ureche și prinde toate cîntecele, altul are glas frumos. DAVIDOGLU, M. 55. DLRLC
      • format_quote Șiruri lungi de țărani legați cot la cot și unul de altul... se tîrîiau... de-a lungul satului. MIRONESCU, S. A. 23. DLRLC
      • format_quote Flori, juvaeruri în aer, sclipesc tainice în soare, Unele-albe, nalte, fragezi, ca argintul de ninsoare, Alte roșii ca jeratec, alte-albastre, ochi ce plîng. EMINESCU, O. I 43. DLRLC
      • format_quote Lupul, cu toată prostia, Cîrmuia împărăția, Și ca un stăpînitor, Unora le da avere, Altora, pe o părere, Le lua chiar starea lor. ALEXANDRESCU, P. 69. DLRLC
      • format_quote Unele cînd m-auzeau, Ușile le descuiau... Altele cînd m-auzeau... Focu-n vatră-l înveleau. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 169. DLRLC
    • 1.2. În corelație cu „altul”, exprimă un raport de reciprocitate. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Își luară ziua bună unul de la altul. ISPIRESCU, L. 9. DLRLC
      • format_quote Își jură credință unul altuia. CREANGĂ, P. 279. DLRLC
      • format_quote Se vor răni între sine, ca să poată trece unul altuia înainte. BĂLCESCU, O. II 121. DLRLC
      • format_quote În care vreme ne uitam unul la altul. NEGRUZZI, S. I 68. DLRLC
    • 1.3. Cineva, oarecare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Poate mai încolo să ai nevoie de unul ca mine. CREANGĂ, P. 199. DLRLC
      • format_quote Bine-ți mai șade, jupîneșică, parcă ești una de ale noastre. CREANGĂ, P. 129. DLRLC
      • format_quote Toate sînt așa, zise unul din noi rîzînd. NEGRUZZI, S. I 245. DLRLC
    • 1.4. Poate avea determinări care indică mai precis sensul substantivelor înlocuite. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Ajunse... una din cele mai frumoase provincii. BĂLCESCU, O. II 11. DLRLC
      • format_quote Turturea, de-i turturea, Și tot face-și voie rea, D-apoi eu cum să nu-mi fac Pentru unul ce mi-i drag. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 214. DLRLC
      • format_quote Cîte flori pe cîmpurele Nu seamănă mîndrei mele; Numai una mititea... Parcă seamănă cu ea. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 27. DLRLC
    • 1.5. Alternanța «unul... unul» corespunde alternanței «unul... altul», «unul... celălalt», «primul... al doilea». DLRLC
      • format_quote Lîngă carne, Două cane: Una-i cu vin îndulcit Și nu bea de necăjit, Una-i cu vin pipărat Și nu bea de supărat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 120. DLRLC
      • chat_bubble locuțiune adverbială Unul ca unul = la fel. DLRLC
        sinonime: deopotrivă
        • format_quote Avea trei fete, una ca una de mari. SBIERA, P. 129. DLRLC
      • chat_bubble (Construit cu alte pronume) Ca unul care (sau ce) = ca cel care, ca o persoană care. DLRLC
        • format_quote Vezi că el rămăsese cu ochii bleojdiți ca unul ce nici dînsul nu mai văzuse asemenea scumpeturi. ISPIRESCU, L. 38. DLRLC
        • format_quote Căpitanul avînd a mai zăbovi... ca să meremetisească corabia, ca una ce se hîrbuise. DRĂGHICI, R. 29. DLRLC
      • chat_bubble Unul ca acesta (sau acela) = un asemenea om, un astfel de om. DLRLC
        • format_quote Știi c-am mai mîncat eu odată de la unul ca acesta o chelfăneală. CREANGĂ, P. 298. DLRLC
    • 1.6. Poate avea nuanță peiorativă, folosit de obicei pe lângă nume de persoană. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Unu’, Iorgu Badea. SADOVEANU, O. V 61. DLRLC
      • format_quote Ne-a așezat bunicul în gazdă, cu toată cheltuiala lui, la una Irinuca. CREANGĂ, O. A. 45. DLRLC
    • 1.7. (În alternanță cu „altul”) Întâiul. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: primul
      • format_quote Nu-ți face una copii, iei alta. CREANGĂ, P. 118. DLRLC
      • format_quote Și odată mi ț-o înșfacă ei, unul de-o mînă și altul de cealaltă. CREANGĂ, P. 269. DLRLC
    • chat_bubble Asta-i încă una! sau asta încă-i una! exclamație de mirare (față de comunicarea unui fapt surprinzător sau neobișnuit) sau de nemulțumire (în legătură cu o întâmplare neplăcută). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Mă! asta încă-i una! De-oi fi eu Dănilă Prepeleac, am prăpădit boii. CREANGĂ, P. 41. DLRLC
  • 2. (la) plural O parte din... DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Așa scrie și la noi în cărți, despre unii, că tocmai la bătrînețe au făcut copii. CREANGĂ, P. 118. DLRLC
    • 2.1. (și) adjectival Anumiți. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: niște
      • format_quote De la el Lipan deprinsese și unele vorbe adînci. SADOVEANU, B. 7. DLRLC
      • format_quote Unii oameni îs mai al dracului decît dracul. CREANGĂ, P. 217. DLRLC
      • format_quote Dacă vă puneți la vatră dinaintea focului, auziți unele lemne țipînd. NEGRUZZI, S. I 246. DLRLC
  • 3. Poate avea formă feminină și valoare neutră. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: ceva
    • format_quote Lupul... își pune în gînd una: așază cele două capete cu dinții rînjiți în ferești. CREANGĂ, P. 25. DLRLC
    • format_quote Taci! că i-oi face eu cumătrului una de și-a mușca labele. CREANGĂ, P. 29. DLRLC
    • chat_bubble (Cu) una cu alta = compensându-se (împreună). DEX '09 DEX '98
    • chat_bubble Una ca aceasta (ca asta sau ca aceea) = așa ceva, un asemenea lucru. DLRLC
      • format_quote Nu putea el crede una ca asta. ISPIRESCU, L. 20. DLRLC
      • format_quote Cînd a văzut unele ca aiestea... plesnea de ciudă. CREANGĂ, P. 69. DLRLC
      • format_quote Taci, nu spune una ca asta. ALECSANDRI, T. 754. DLRLC
      • format_quote În alternanță cu «altul»: DLRLC
        • format_quote N-apuc bine a scăpa de una, și dau peste alta. CREANGĂ, P. 234. DLRLC
        • format_quote De-o fi una, de-o fi alta... Ce e scris și pentru noi, Bucuroși le-om duce toate, de e pace, de-i război. EMINESCU, O. I 146. DLRLC
    • chat_bubble Unul una, altul alta, din una-n alta sau ba din una, ba din alta. DLRLC
    • chat_bubble Una și alta. DLRLC
    • chat_bubble Până una-alta. DLRLC
    • chat_bubble Una pentru alta, se spune când cineva plătește pentru o faptă (de obicei rea) cu alta, de același fel. DLRLC
      • format_quote Am vrut să-mi răstorc cele trei lovituri. Vorba ceea, una pentru alta. CREANGĂ, P. 196. DLRLC
etimologie:
  • unu, una DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.