13 definiții pentru umezeală


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

UMEZEÁLĂ, umezeli, s. f. 1. Umiditate. ♦ Vaporii de apă care se află în atmosferă, în aer sau într-un anumit mediu. ♦ Loc umed. ♦ Igrasie. 2. Aspect umed al ochilor. – Umezi + suf. -eală.

umezea sf [At: ANON. CAR. / V: (îrg) ~ede-, om~, omiza / Pl: ~eli, (îvr) ~ele / E: umezit + -eală] 1-4 Umiditate (1-4). 5 Igrasie. 6 Loc umed (3). 7 Aspect al ochilor înlăcrimați. 8 (Pex) Strălucire a ochilor. 9 (Pex) Duioșie a privirii. 10 Lacrimi. 11 Transpirație. 12 (Fzl; înv) Umoare (1). 13 (Îs) ~ gastrică Suc gastric. 14 (Înv) Sevă.

UMEZEÁLĂ, umezeli, s. f. 1. Însușirea, starea a ceea ce este umed (1); umiditate. ♦ Vaporii de apă care se află în atmosferă, în aer sau într-un anumit mediu. ♦ Loc umed. ♦ Igrasie. 2. Aspect pe care îl au ochii înlăcrimați; p. ext. strălucire a ochilor (din cauza lacrimilor). – Umezi + suf. -eală.

UMEZEÁLĂ, umezeli, s. f. 1. Însușirea, starea a ceea ce este umed (v. umiditate); (concretizat) apa sau vaporii de apă care produc umiditate. Vîntul era cald, usca numaidecît pe obrazul oamenilor umezeala ploii sau a fulgului de zăpadă topit. DUMITRIU, N. 58. Toamna venise, era frig și umezeala pătrundea mădularele. SADOVEANU, O. VI 105. Soarele, de-o suliță înalt pe ceruri, nu sorbise încă umezeala dimineții. HOGAȘ, M. N. 52. Mi-e foame și frig – m-a răzbit umezeala. CARAGIALE, P. 32. ♦ Igrasie. Sala strîmtă... mirosea a umezeală, a pereți reci. DUMITRIU, N. 164. 2. Aspect umed pe care îl au uneori ochii; p. ext. strălucire (din cauza lacrimilor). Ochii lui capătă aceeași umezeală a bucuriilor sincere. SAHIA, N. 35. De dimineață brutarul deschide cuptorul, avînd în ochi umezeala caldă a somnului. DEMETRESCU, O. 115. 3. (Concretizat) Loc umed. Zadarnic piatra cea mormîntală Ne țintuiește sub umezeală. MACEDONSKI, O. I 20. De dorul Ionului Rupsei lemnul domnului Și-l purtai, Pînă-l uscai; Și-l pusei la umezeală, Doar Ioan să-ntoarnă iară. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 155.

UMEZEÁLĂ ~éli f. 1) Însușirea de a fi umed; reveneală; jilăveală. 2) Cantitate de apa sau de vapori de apă dintr-un mediu; jilăveală. 3) Apă îmbibată în pereții unei construcții. /a (se) umezi + suf. ~eală

umezeală f. însușirea celor umede.

umezeálă f., pl. elĭ. Apă (picăturĭ, abur) răspîndită pin pămînt, pin zidurĭ, pin aer (igrasie): umezeala aeruluĭ după ploaĭe se măsoară cu igrometru. – Vechĭ și umegĭune, -june. Cp. cu putregĭune.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

umezeálă s. f., g.-d. art. umezélii; pl. umezéli

umezeálă s. f., g.-d. art. umezélii; pl. umezéli


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

UMEZEÁLĂ s. 1. v. umiditate. 2. v. jilăveală. 3. v. igrasie.

UMEZEA s. 1. (FIZ.) umiditate. (~ unui corp.) 2. jilăveală, reveneală, udătură, umiditate, (pop.) udeală, (Olt.) crihală. (~ unui teren.) 3. igrasie, (reg.) mucegăială, reveneală. (~ a pereților.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

UMEZEALĂ. Subst. Umezeală, umiditate, umezire, umegiune (rar), umectare (livr.), umidificare, udare, udat, udătură, udăturică (dim.), udeală (pop.), stropeală, stropire, stropit, stropitură; înmuiere, muiat, muiere; îmbibare, infiltrare, impregnare; jilăveală, jilăvire, reveneală (reg.); igrasie. Ploaie; rouă; ceață; lapoviță. Aburire. Abur. Umezitor; umezitor de aer. Stropitoare. Adj. Umed, umezit, umezos (rar), umectat, ud, udat, stropit, plouat; înmuiat, muiat; jilav, jilăvit, reavăn; aburos, aburit, apos, apătos. Igrasios. Plouat; rourat, rouros; cețos. Vb. A (se) umezi, a umecta (livr.), a (se) uda, a (se) stropi; a înmuia, a muia; a se jilăvi, a deveni jilav, a (se) reveni (reg.), a (se) îmbiba, a (se) impregna, a (se) infiltra. A ploua, a roura; a se încețoșa. V. apă, ceață, fenomene atmosferice, ploaie.

Intrare: umezeală
umezeală substantiv feminin
substantiv feminin (F54)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • umezea
  • umezeala
plural
  • umezeli
  • umezelile
genitiv-dativ singular
  • umezeli
  • umezelii
plural
  • umezeli
  • umezelilor
vocativ singular
plural

umezeală

  • 1. Însușirea, starea a ceea ce este umed (1.).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: jilăveală reveneală umiditate 4 exemple
    exemple
    • Vîntul era cald, usca numaidecît pe obrazul oamenilor umezeala ploii sau a fulgului de zăpadă topit. DUMITRIU, N. 58.
      surse: DLRLC
    • Toamna venise, era frig și umezeala pătrundea mădularele. SADOVEANU, O. VI 105.
      surse: DLRLC
    • Soarele, de-o suliță înalt pe ceruri, nu sorbise încă umezeala dimineții. HOGAȘ, M. N. 52.
      surse: DLRLC
    • Mi-e foame și frig – m-a răzbit umezeala. CARAGIALE, P. 32.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Vaporii de apă care se află în atmosferă, în aer sau într-un anumit mediu.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: jilăveală
    • 1.2. Loc umed.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 2 exemple
      exemple
      • Zadarnic piatra cea mormîntală Ne țintuiește sub umezeală. MACEDONSKI, O. I 20.
        surse: DLRLC
      • De dorul Ionului Rupsei lemnul domnului Și-l purtai, Pînă-l uscai; Și-l pusei la umezeală, Doar Ioan să-ntoarnă iară. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 155.
        surse: DLRLC
    • 1.3. Apă îmbibată în pereții unei construcții.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX sinonime: igrasie un exemplu
      exemple
      • Sala strîmtă... mirosea a umezeală, a pereți reci. DUMITRIU, N. 164.
        surse: DLRLC
  • 2. Aspect umed al ochilor.
    surse: DEX '09 DLRLC 2 exemple
    exemple
    • Ochii lui capătă aceeași umezeală a bucuriilor sincere. SAHIA, N. 35.
      surse: DLRLC
    • De dimineață brutarul deschide cuptorul, avînd în ochi umezeala caldă a somnului. DEMETRESCU, O. 115.
      surse: DLRLC
    • 2.1. prin extensiune Strălucire a ochilor (din cauza lacrimilor).
      surse: DEX '98 DLRLC

etimologie:

  • Umezi + sufix -eală.
    surse: DEX '09 DEX '98 NODEX