Definiția cu ID-ul 938455:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

UMEZEALĂ, umezeli, s. f. 1. Însușirea, starea a ceea ce este umed (v. umiditate); (concretizat) apa sau vaporii de apă care produc umiditate. Vîntul era cald, usca numaidecît pe obrazul oamenilor umezeala ploii sau a fulgului de zăpadă topit. DUMITRIU, N. 58. Toamna venise, era frig și umezeala pătrundea mădularele. SADOVEANU, O. VI 105. Soarele, de-o suliță înalt pe ceruri, nu sorbise încă umezeala dimineții. HOGAȘ, M. N. 52. Mi-e foame și frig – m-a răzbit umezeala. CARAGIALE, P. 32. ♦ Igrasie. Sala strîmtă... mirosea a umezeală, a pereți reci. DUMITRIU, N. 164. 2. Aspect umed pe care îl au uneori ochii; p. ext. strălucire (din cauza lacrimilor). Ochii lui capătă aceeași umezeală a bucuriilor sincere. SAHIA, N. 35. De dimineață brutarul deschide cuptorul, avînd în ochi umezeala caldă a somnului. DEMETRESCU, O. 115. 3. (Concretizat) Loc umed. Zadarnic piatra cea mormîntală Ne țintuiește sub umezeală. MACEDONSKI, O. I 20. De dorul Ionului Rupsei lemnul domnului Și-l purtai, Pînă-l uscai; Și-l pusei la umezeală, Doar Ioan să-ntoarnă iară. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 155.