8 definiții pentru ulițarnic (s.m.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ULIȚÁRNIC, -Ă, ulițarnici, -ce, adj., s. m. și f. (Reg.) (Persoană) care bate ulițele, căreia îi place să-și piardă vremea umblând fără rost (pe uliță). – Uliță + suf. -arnic.

ulițarnic, ~ă smf, a [At: MARIAN, NA. 132 /V: ulicer~ a / Pl: ~ici, ~ice / E: uliță + -arnic] (Trs; Mol) 1-2 (Persoană) care bate ulițele (1) Si: (reg) ulicareț (1-2), ulicău, ulițar (1-2), ulițotcă (1-2).

ULIȚÁRNIC, -Ă, ulițarnici, -ce, adj., s. m. și f. (Reg.) (Persoană) care bate ulițele, căreia îi place să-și piardă vremea umblând fără rost (pe uliță). – Uliță + suf. -arnic.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ulițárnic (reg.) adj. m., s. m., pl. ulițárnici; adj. f., s. f. ulițárnică, pl. ulițárnice

ulițárnic adj. m., s. m., pl. ulițárnici; f. sg. ulițárnică, pl. ulițárnice


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

ULIȚÁRNIC s. v. derbedeu, golan, haimana, vagabond.

ulițarnic s. v. DERBEDEU. GOLAN. HAIMANA. VAGABOND.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

ulițarnic, -ă, ulițarnici, -e s. m., s. f. v. ulițar

Intrare: ulițarnic (s.m.)
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ulițarnic
  • ulițarnicul
  • ulițarnicu‑
plural
  • ulițarnici
  • ulițarnicii
genitiv-dativ singular
  • ulițarnic
  • ulițarnicului
plural
  • ulițarnici
  • ulițarnicilor
vocativ singular
  • ulițarnicule
  • ulițarnice
plural
  • ulițarnicilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

ulițarnic ulițarnică

etimologie:

  • Uliță + sufix -arnic.
    surse: DEX '09