târnuire sf [At: LB / Pl: ~ri / E: târnui] 1 (Pop) Măturare cu târnul¹ (3) Si: (pop) târnuială (1), târnuit¹ (1). 2 (Pfm; fig) Târâre a cuiva, trăgându-l de păr Si: păruială, (pfm) târnuială (2), târnuit¹ (2), (îvr) târnuitură (1). 3 (Pfm; pex; fig) Bătaie zdravănă Si: (pfm) târnuială (3), târnuit¹ (3), (îvr) târnuitură (2).