12 definiții pentru trebuitor

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TREBUITÓR, -OÁRE, trebuitori, -oare, adj. (Rar) Trebuincios. [Pr.: -bu-i-] – Trebui + suf. -tor.

TREBUITÓR, -OÁRE, trebuitori, -oare, adj. (Rar) Trebuincios. [Pr.: -bu-i-] – Trebui + suf. -tor.

trebuitor, ~oare a [At: NECULCE, L. 28 / P: ~bu-i~ / V: (înv) ~iu / Pl: ~i, ~oare / E: trebui + -tor] (Pop) Trebuincios (1).

TREBUITÓR, -OÁRE, trebuitori, -oare, adj. (Astăzi rar) Necesar, folositor, util; trebuincios. Ieși ca să fie martur celui de afară și să dea hangiului lămuririle trebuitoare. SADOVEANU, Z. C. 196. Simțimîntele și faptele altruiste sînt trebuitoare pentru păstrarea neamului omenesc. GHEREA, ST. CR. II 61. Te voi cruța, căci îmi ești trebuitor. NEGRUZZI, S. I 141.

TREBUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) rar v. TREBUINCIOS. /a trebui + suf. ~tor

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

trebuitor (rar) (desp. -bu-i-) adj. m., pl. trebuitori; f. sg. și pl. trebuitoare

trebuitor (rar) (-bu-i-) adj. m., pl. trebuitori; f. sg. și pl. trebuitoare

trebuitór adj. m., pl. trebuitóri; f. sg. și pl. trebuitoáre

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TREBUITÓR adj. v. folositor, necesar, trebuincios, util.

TREBUITOR adj. cerut, cuvenit, necesar, trebuincios, (pop.) cuviincios, (înv.) recerut. (A făcut toate lucrurile ~ pentru...)

trebuitor adj. v. FOLOSITOR. NECESAR. TREBUINCIOS. UTIL.

Intrare: trebuitor
trebuitor adjectiv
  • silabație: tre-bu-i-tor info
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trebuitor
  • trebuitorul
  • trebuitoru‑
  • trebuitoare
  • trebuitoarea
plural
  • trebuitori
  • trebuitorii
  • trebuitoare
  • trebuitoarele
genitiv-dativ singular
  • trebuitor
  • trebuitorului
  • trebuitoare
  • trebuitoarei
plural
  • trebuitori
  • trebuitorilor
  • trebuitoare
  • trebuitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

trebuitor, trebuitoareadjectiv

  • 1. rar Folositor, necesar, trebuincios, util. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ieși ca să fie martur celui de afară și să dea hangiului lămuririle trebuitoare. SADOVEANU, Z. C. 196. DLRLC
    • format_quote Simțimîntele și faptele altruiste sînt trebuitoare pentru păstrarea neamului omenesc. GHEREA, ST. CR. II 61. DLRLC
    • format_quote Te voi cruța, căci îmi ești trebuitor. NEGRUZZI, S. I 141. DLRLC
etimologie:
  • Trebui + sufix -tor. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.