11 definiții pentru trebuitor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TREBUITÓR, -OÁRE, trebuitori, -oare, adj. (Rar) Trebuincios. [Pr.: -bu-i-] – Trebui + suf. -tor.

TREBUITÓR, -OÁRE, trebuitori, -oare, adj. (Rar) Trebuincios. [Pr.: -bu-i-] – Trebui + suf. -tor.

trebuitor, ~oare a [At: NECULCE, L. 28 / P: ~bu-i~ / V: (înv) ~iu / Pl: ~i, ~oare / E: trebui + -tor] (Pop) Trebuincios (1).

TREBUITÓR, -OÁRE, trebuitori, -oare, adj. (Astăzi rar) Necesar, folositor, util; trebuincios. Ieși ca să fie martur celui de afară și să dea hangiului lămuririle trebuitoare. SADOVEANU, Z. C. 196. Simțimîntele și faptele altruiste sînt trebuitoare pentru păstrarea neamului omenesc. GHEREA, ST. CR. II 61. Te voi cruța, căci îmi ești trebuitor. NEGRUZZI, S. I 141.

TREBUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) rar v. TREBUINCIOS. /a trebui + suf. ~tor


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

trebuitór (rar) (-bu-i-) adj. m., pl. trebuitóri; f. sg. și pl. trebuitoáre

trebuitór adj. m., pl. trebuitóri; f. sg. și pl. trebuitoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TREBUITÓR adj. v. trebuincios.

TREBUITÓR adj. v. folositor, necesar, trebuincios, util.

TREBUITOR adj. cerut, cuvenit, necesar, trebuincios, (pop.) cuviincios, (înv.) recerut. (A făcut toate lucrurile ~ pentru...)

trebuitor adj. v. FOLOSITOR. NECESAR. TREBUINCIOS. UTIL.

Intrare: trebuitor
trebuitor adjectiv
  • silabație: tre-bu-i-tor
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trebuitor
  • trebuitorul
  • trebuitoru‑
  • trebuitoare
  • trebuitoarea
plural
  • trebuitori
  • trebuitorii
  • trebuitoare
  • trebuitoarele
genitiv-dativ singular
  • trebuitor
  • trebuitorului
  • trebuitoare
  • trebuitoarei
plural
  • trebuitori
  • trebuitorilor
  • trebuitoare
  • trebuitoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

trebuitor

  • exemple
    • Ieși ca să fie martur celui de afară și să dea hangiului lămuririle trebuitoare. SADOVEANU, Z. C. 196.
      surse: DLRLC
    • Simțimîntele și faptele altruiste sînt trebuitoare pentru păstrarea neamului omenesc. GHEREA, ST. CR. II 61.
      surse: DLRLC
    • Te voi cruța, căci îmi ești trebuitor. NEGRUZZI, S. I 141.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Trebui + sufix -tor.
    surse: DEX '98 DEX '09