17 definiții pentru trampă treampă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRÁMPĂ, trampe, s. f. (Reg.) Schimb în natură; troc. ♦ (Fam.) Aranjament, afacere (prin intermediari). ◊ Expr. A face (cuiva) trampa = a mijloci cuiva o afacere, o întâlnire etc. [Var.: treámpă s. f.] – Din tc. trampa.

TRÁMPĂ, trampe, s. f. (Reg.) Schimb în natură; troc. ♦ (Fam.) Aranjament, afacere (prin intermediari). ◊ Expr. A face (cuiva) trampa = a mijloci cuiva o afacere, o întâlnire etc. [Var.: treámpă s. f.] – Din tc. trampa.

trampă1 sf [At: GORJAN, H. II, 29/21 / V: (reg) trea~ / Pl: ~pe / E: tc trampa] 1 (Îrg) Schimb în natură Si: troc1, (îvr) trămpăluire. 2 (Îrg; pex) Schimb de obiecte. 3 (Reg; îe) A-i face (cuiva) ~pa A ajuta pe cineva în realizarea unui scop. 4 (Reg; îae) A-i mijloci cuiva o întâlnire, o afacere, o relație. 5 (Pfm) Aranjament (prin intermediari).

trampă2 sf [At: LĂCUSTEANU, A. 127 / Pl: ~pe / E: fr trempe] (Pfm; adesea prt) Categorie1 (3).

TRÁMPĂ, trampe, s. f. (Mold.) Schimb în natură; troc. Vîndurăm vreo cîtăva marfă cu bani peșin și mai făcurăm și trampa cu alte mărfuri de p-acolo. GORJAN, H. II 29. (În forma treampa) Hai să facem treampa: dă-mi carul și na-ți boii. CREANGĂ, P. 40. – Variantă: treámpă s. f.

trampă f. Mold. schimb (de lucruri): să facem trampă, dă-mi carul și na-ți boii CR. [Turc. trampa].

1) trámpă f., pl. e (turc. [ngr. bg. sîrb.] trampa, d. it. tramúta, mutare, tramutare, a muta). Fam. A face trampa, a face schimb cu ceva.

2) trámpă f., pl. inuz. e (fr. trempe, călitură). Barb. Teapă, caracter.

TREÁMPĂ s. f. v. trampă.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

trámpă (reg.) s. f., g.-d. art. trámpei; pl. trámpe

trámpă s. f., g.-d. art. trámpei; pl. trámpe


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TRÁMPĂ s. v. schimb în natură, troc.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

trámpă (-pe), s. f. – Fel, soi. Fr. trempe.

trámpă (-pe), s. f. – Schimb, troc. – Var. treampă. Tc. trampa (Șeineanu, II, 365; Ronzevalle 63), cf. ngr. τράμπα, bg., sb. trampa.Der. trămpălui, vb. (a schimba, a face troc), înv.


Dicționare de argou

Se explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a face trampa (cuiva) expr. 1. a pune (pe cineva) în legătură cu altcineva; a prezenta pe cineva cuiva. 2. (cart.) a schimba în timpul jocului, pe ascuns, cărțile de joc cu altele măsluite. 3. a mijloci / a intermedia o afacere.

Intrare: trampă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trampă
  • trampa
plural
  • trampe
  • trampele
genitiv-dativ singular
  • trampe
  • trampei
plural
  • trampe
  • trampelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • treampă
  • treampa
plural
  • treampe
  • treampele
genitiv-dativ singular
  • treampe
  • treampei
plural
  • treampe
  • treampelor
vocativ singular
plural

trampă treampă

  • 1. regional Schimb în natură.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: troc (schimb) attach_file 2 exemple
    exemple
    • Vîndurăm vreo cîtăva marfă cu bani peșin și mai făcurăm și trampa cu alte mărfuri de p-acolo. GORJAN, H. II 29.
      surse: DLRLC
    • Hai să facem treampa: dă-mi carul și na-ți boii. CREANGĂ, P. 40.
      surse: DLRLC
    • 1.1. familiar Aranjament, afacere (prin intermediari).
      surse: DEX '09 DEX '98 sinonime: afacere aranjament
      • 1.1.1. expresie A face (cuiva) trampa = a mijloci cuiva o afacere, o întâlnire etc.
        surse: DEX '09 DEX '98

etimologie: