trampă¹ sf [At: GORJAN, H. II, 29/21 / V: (reg) trea~ / Pl: ~pe / E: tc trampa] 1 (Îrg) Schimb în natură Si: troc¹, (îvr) trămpăluire. 2 (Îrg; pex) Schimb de obiecte. 3 (Reg; îe) A-i face (cuiva) ~pa A ajuta pe cineva în realizarea unui scop. 4 (Reg; îae) A-i mijloci cuiva o întâlnire, o afacere, o relație. 5 (Pfm) Aranjament (prin intermediari).