11 definiții pentru troc (schimb)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TROC1, trocuri, s. n. Schimb în natură, fără mijlocirea banilor, constituind forma cea mai simplă a comerțului. – Din fr. troc.

troc1 sn [At: DR. II, 879 / Pl: ~uri / E: fr troc] Schimb în natură (apărut în comuna primitivă), constituind forma cea mai simplă a comerțului Si: (îrg) trampă1 (1), (înv) trămpăluire.

TROC1, trocuri, s. n. Schimb în natură, constituind forma cea mai simplă a comerțului. – Din fr. troc.

TROC2 s. n. (Ec. pol.) Schimb în natură (obișnuit în comuna primitivă), constituind forma cea mai simplă a comerțului.

TROC s.n. (Ec.) Schimb în natură (obișnuit în comuna primitivă), constituind forma cea mai simplă a comerțului. [< fr. troc].

TROC s. n. schimb de produse în natură, fără intervenția banilor. (< fr. troc)

TROC ~uri n. Formă simplă de comerț, constând din schimbul în natură, caracteristică economiei primitive. /<fr. troc


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

troc (schimb în natură) s. n., pl. trócuri

troc (ec. pol.) s. n., pl. trócuri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TROC s. (EC.) schimb în natură, (reg.) trampă.

TROC s. (reg.) trampă. (Schimbul tn natură se numește ~.)

Intrare: troc (schimb)
troc1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • troc
  • trocul
  • trocu‑
plural
  • trocuri
  • trocurile
genitiv-dativ singular
  • troc
  • trocului
plural
  • trocuri
  • trocurilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

troc (schimb)

  • 1. Schimb în natură, fără mijlocirea banilor, constituind forma cea mai simplă a comerțului.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: trampă

etimologie: