10 definiții pentru tagă (g.-d. art. tăgii)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TÁGĂ s. f. (Înv.) Tăgăduială, tăgadă, negare; contestare. ◊ Loc. adv. Fără (de) tagă = fără îndoială, incontestabil. – Cf. tăgadă.

ta sf [At: CORESI, EV. 472 / Pl: ? / E: ns cf tăgădui] 1 (Înv) Tăgadă (1). 2 (Înv; îlav) Fără (de) ~ Fără îndoială Si: incontestabil. 3 (Înv; îal) Fără șovăire Si: mereu. 4 (Îrg; îlv) A da ~ (sau ~ga), (înv) a avea (sau a prinde, a-i fi) ~ (de ...) A nega. 5 (Reg; d. oameni; îe) A pune ~ A nu mai voi să facă un lucru. 6 (Reg; d. animale de tracțiune; îae) A nu voi să tragă. 7 (Reg; îe) A se pune ~ga A se ambiționa. 8 (Reg) Cauză (3).

TÁGĂ s. f. (Înv.) Tăgăduială, tăgadă, negare; contestare. ◊ Loc. adv. Fără (de) tagă = fără îndoială, incontestabil. – Cf. tăgadă.

TÁGĂ s. f. (Învechit) Tăgăduială, tăgadă, negare, contestare. Se vor întrebuința împotriva noastră taga și defăimarea. BOLLIAC, la TDRG. ◊ Loc. adv. Fără (de) tagă = fără îndoială, fără tăgadă. Acest nume este deci, fără tagă, al vestitului meșter romîn. ODOBESCU, S. II 510. Socotesc dar că în lume eu întîi sînt trebuită, Bătrînimii, tinerimei, fără tagă sînt dorită. PANN, P. V. II 24.

tagă f. contestare: fără tagă sunt dorită (averea) PANN. [Abstras din tăgadă].

tágă f., pl. tăgĭ (din tăgadă). Munt. Mold. Tăgăduire, contestare. Opozițiune, opor: fără tagă (Pan), se punea de tagă = se opunea (Șez. 30, 198).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tágă (înv.) s. f., g.-d. art. tắgii

tágă s. f., g.-d. art. tăgii


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TÁGĂ s. v. contestare, dezmințire, negare, negație, renegare, tăgadă, tăgăduială, tăgăduire.

ta s. v. CONTESTARE. DEZMINȚIRE. NEGARE. NEGAȚIE. RENEGARE. TĂGADĂ. TĂGĂDUIALĂ. TĂGĂDUIRE.

Intrare: tagă (g.-d. art. tăgii)
tagă (g.-d. art. tăgii) substantiv feminin
substantiv feminin (F75)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ta
  • taga
plural
genitiv-dativ singular
  • tăgi
  • tăgii
plural
vocativ singular
plural