13 definiții pentru tagă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TÁGĂ s. f. (Înv.) Tăgăduială, tăgadă, negare; contestare. ◊ Loc. adv. Fără (de) tagă = fără îndoială, incontestabil. – Cf. tăgadă.

ta sf [At: CORESI, EV. 472 / Pl: ? / E: ns cf tăgădui] 1 (Înv) Tăgadă (1). 2 (Înv; îlav) Fără (de) ~ Fără îndoială Si: incontestabil. 3 (Înv; îal) Fără șovăire Si: mereu. 4 (Îrg; îlv) A da ~ (sau ~ga), (înv) a avea (sau a prinde, a-i fi) ~ (de ...) A nega. 5 (Reg; d. oameni; îe) A pune ~ A nu mai voi să facă un lucru. 6 (Reg; d. animale de tracțiune; îae) A nu voi să tragă. 7 (Reg; îe) A se pune ~ga A se ambiționa. 8 (Reg) Cauză (3).

TÁGĂ s. f. (Înv.) Tăgăduială, tăgadă, negare; contestare. ◊ Loc. adv. Fără (de) tagă = fără îndoială, incontestabil. – Cf. tăgadă.

TÁGĂ s. f. (Învechit) Tăgăduială, tăgadă, negare, contestare. Se vor întrebuința împotriva noastră taga și defăimarea. BOLLIAC, la TDRG. ◊ Loc. adv. Fără (de) tagă = fără îndoială, fără tăgadă. Acest nume este deci, fără tagă, al vestitului meșter romîn. ODOBESCU, S. II 510. Socotesc dar că în lume eu întîi sînt trebuită, Bătrînimii, tinerimei, fără tagă sînt dorită. PANN, P. V. II 24.

TAGĂ s.f. (Mold., ȚR) În loc. vb. A prinde tagă, a-i fi tagă (de . . .) A nega, a pontesta. A: De cuvînt dirept tu prinzi tagă. DOSOFTEI, PS. De, giudețul tău nu ... mi-i tagă. DOSOFTEI, PS. B: Fiecine ce va prinde tagă de zapis sau de iscălitura lui să fie lipsit și gol de cinstea ce vă avea. ÎL, 19. ◊ (Mold.) Loc. adv. Fără tagă = fără șovăire. Mulțămescu-ți cu inemă întreagă, slăvindu-ți sfînt nume fără tagă. DOSOFTEI, PS. Fără tagă propoveduind cuvîntul și făcînd multe minuni, au întors pre mulți la credință. DOSOFTEI, VS. Etimologie: cf. tăgădui. Cf. tăgadă, tăgădaș.

tagă f. contestare: fără tagă sunt dorită (averea) PANN. [Abstras din tăgadă].

tágă f., pl. tăgĭ (din tăgadă). Munt. Mold. Tăgăduire, contestare. Opozițiune, opor: fără tagă (Pan), se punea de tagă = se opunea (Șez. 30, 198).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ta (înv.) s. f., g.-d. art. tăgii

ta (înv.) s. f., g.-d. art. tăgii

tagă s. f., g.-d. art. tagăi

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TÁGĂ s. v. contestare, dezmințire, negare, negație, renegare, tăgadă, tăgăduială, tăgăduire.

ta s. v. CONTESTARE. DEZMINȚIRE. NEGARE. NEGAȚIE. RENEGARE. TĂGADĂ. TĂGĂDUIALĂ. TĂGĂDUIRE.

Intrare: tagă
substantiv feminin (F75)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ta
  • taga
plural
genitiv-dativ singular
  • tăgi
  • tăgii
plural
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

tasubstantiv feminin

  • 1. învechit Contestare, negare, tăgadă, tăgăduială. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Se vor întrebuința împotriva noastră taga și defăimarea. BOLLIAC, la TDRG. DLRLC
    • chat_bubble locuțiune adverbială Fără (de) tagă = fără îndoială. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: incontestabil
      • format_quote Acest nume este deci, fără tagă, al vestitului meșter romîn. ODOBESCU, S. II 510. DLRLC
      • format_quote Socotesc dar că în lume eu întîi sînt trebuită, Bătrînimii, tinerimei, fără tagă sînt dorită. PANN, P. V. II 24. DLRLC
etimologie:
  • cf. tăgadă DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.