Definiția cu ID-ul 1249900:

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TAGĂ s.f. (Mold., ȚR) În loc. vb. A prinde tagă, a-i fi tagă (de . . .) A nega, a pontesta. A: De cuvînt dirept tu prinzi tagă. DOSOFTEI, PS. De, giudețul tău nu ... mi-i tagă. DOSOFTEI, PS. B: Fiecine ce va prinde tagă de zapis sau de iscălitura lui să fie lipsit și gol de cinstea ce vă avea. ÎL, 19. ◊ (Mold.) Loc. adv. Fără tagă = fără șovăire. Mulțămescu-ți cu inemă întreagă, slăvindu-ți sfînt nume fără tagă. DOSOFTEI, PS. Fără tagă propoveduind cuvîntul și făcînd multe minuni, au întors pre mulți la credință. DOSOFTEI, VS. Etimologie: cf. tăgădui. Cf. tăgadă, tăgădaș.