13 definiții pentru tăios


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TĂIÓS, -OÁSĂ, tăioși, -oase, adj. I. (Despre obiecte) Care este ascuțit, dur și poate tăia; ascuțit. II. Fig. 1. (Despre vânt, ger etc.) Care biciuiește trupul sau fața, care îți dă senzația că te taie. 2. (Despre privire, glas etc.) Pătrunzător, aspru, ascuțit. 3. (Despre vorbe, stil etc.) Mușcător, caustic. – Tăia + suf. -os.

TĂIÓS, -OÁSĂ, tăioși, -oase, adj. I. (Despre obiecte) Care este ascuțit, dur și poate tăia; ascuțit. II. Fig. 1. (Despre vânt, ger etc.) Care biciuiește trupul sau fața, care îți dă senzația că te taie. 2. (Despre privire, glas etc.) Pătrunzător, aspru, ascuțit. 3. (Despre vorbe, stil etc.) Mușcător, caustic. – Tăia + suf. -os.

TĂIÓS, -OÁSĂ, tăioși, -oase, adj. I. (Despre obiecte) Care taie (bine); ascuțit. Nu era de joacă cu sculele tăioase de la brăcinarii plebei. C. PETRESCU, A. R. 19. Intră-n casă ca o sabie tăioasă. SEVASTOS, N. 163. Mîna-n paloșe punea P-ăl tăios mi-l alegea. TEODORESCU, P. P. 548. ◊ Fig. Bărbatul tînăr și cu profil tăios, încă mai înalt decît dînsa, o privi cu un fel de provocare de sub borul pălăriei. C. PETRESCU, A. 323. II. Fig. 1. (Despre vînt, ger etc.) Care biciuiește fața, care îți dă senzația că te taie. Treptele erau alunecoase și vîntul tăios de ger. DUMITRIU, N. 41. Era un frig tăios. PAS, Z. I 193. Poate de-acum să sufle austrul, vînt tăios de rece, că în tot trupul copilului s-a revărsat căldura unei fericiri nemăsurate. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 22. 2. (Mai ales despre privire și glas) Pătrunzător, ascuțit. Întrebă cu glas tăios, ager. DUMITRIU, N. 124. Pe bulevard, cred, mă oprește o voce scurtă și tăioasă. CAMIL PETRESCU, U. N. 213. Sprincene stufoase, sub care se mișcau doi ochi cu priviri tăioase. MIRONESCU, S. A. 24. ◊ (Adverbial) Moșnegii din Alăutești își aminteau... de ochii lui ce iscodeau tăios din stuful sprîncenelor. GALACTION, O. I 43. 3. Mușcător, caustic. De un gust subțire și sigur, de o ironie iute și tăioasă, Anghel era necruțător cu mulți dintre obișnuiții cafenelelor artistice. SADOVEANU, E. 173.

TĂIÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) (despre obiecte) Care taie bine; ascuțit. Cuțit ~. 2) fig. (despre vânt, ger) Care produce senzația de biciuire, de tăiere. 3) și adverbial fig. (despre privire, glas, vorbe) Care parcă taie; ascuțit. /a tăia + suf. ~os

tăĭós, -oásă adj. (d. taĭ). Care taĭe bine: cuțit tăĭos.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

tăiós adj. m., pl. tăióși; f. tăioásă, pl. tăioáse

tăiós adj. m., pl. tăióși; f. sg. tăioásă, pl. tăioáse


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

TĂIÓS adj. v. ascuțit.

TĂIÓS adj. v. aspru, răstit, ridicat, sarcastic, satiric.

TĂIOS adj. ascuțit, (înv. și reg.) tăietor, (înv.) ager, sîmcelat, sîmcelos. (Sabie ~.)

tăios adj. v. ASPRU. RĂSTIT. RIDICAT. SARCASTIC. SATIRIC.

Tăios ≠ netăios, tocit, tunchit

Intrare: tăios
tăios adjectiv
adjectiv (A51)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tăios
  • tăiosul
  • tăiosu‑
  • tăioa
  • tăioasa
plural
  • tăioși
  • tăioșii
  • tăioase
  • tăioasele
genitiv-dativ singular
  • tăios
  • tăiosului
  • tăioase
  • tăioasei
plural
  • tăioși
  • tăioșilor
  • tăioase
  • tăioaselor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)