16 definiții pentru susține


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUSȚÍNE, susțín, vb. III. 1. Tranz. A servi de suport (unui lucru); a sprijini. ♦ A ajuta, a sprijini pe cineva (ca să nu cadă). 2. Tranz. Fig. A lua o atitudine favorabilă față de o acțiune, de o cauză etc.; a sprijini; a apăra. 3. Tranz. Fig. A aduce argumente în sprijinul unui principiu, al unei teorii etc., a afirma cu tărie ceva, a proclama. ♦ A se prezenta la un examen sau la un concurs pentru a obține un titlu, un grad sau un post. 4. Tranz. Fig. A ajuta, a întreține cu mijloace materiale o instituție, o persoană etc. ♦ Refl. A-și câștiga existența; a se întreține singur. 5. Refl. A se ține în picioare. ♦ Fig. (Rar) A se menține pe poziție; a rezista. – Din lat. sustinere, fr. soutenir (după ține).

SUSȚÍNE, susțín, vb. III. 1. Tranz. A servi de suport (unui lucru); a sprijini. ♦ A ajuta, a sprijini pe cineva (ca să nu cadă). 2. Tranz. Fig. A lua o atitudine favorabilă față de o acțiune, de o cauză etc.; a sprijini; a apăra. 3. Tranz. Fig. A aduce argumente în sprijinul unui principiu, al unei teorii etc., a afirma cu tărie ceva, a proclama. ♦ A se prezenta la un examen sau la un concurs pentru a obține un titlu, un grad sau un post. 4. Tranz. Fig. A ajuta, a întreține cu mijloace materiale o instituție, o persoană etc. ♦ Refl. A-și câștiga existența; a se întreține singur. 5. Refl. A se ține în picioare. ♦ Fig. (Rar) A se menține pe poziție; a rezista. – Din lat. sustinere, fr. soutenir (după ține).

SUSȚÍNE, susțín, vb. III. 1. Tranz. A sprijini pe dedesubt, a servi de suport (unui lucru). Stăteau amîndoi față în față, în miezul mulțimii, înconjurați de trupuri și glasuri, lîngă un stîlp de fier, din cei care susțineau acoperișul pe deasupra peronului. DUMITRIU, B. F. 110. Sala era naltă, susținută de stîlpi și de arcuri, toate de aur. EMINESCU, N. 6. ♦ (Subiectul este o persoană) A ajuta, a sprijini ușor pe cineva (ca să nu cadă). 2. Tranz. Fig. A lua atitudine favorabilă (față de o acțiune, o cauză etc.), a sprijini fățiș; a apăra. [Comercianții] își luau angajamentul solemn de a susține candidatura d-lui Tiberie Piscopescu și rugau și pe ceilalți să voteze pe acest distins fiu de comerciant. VLAHUȚĂ, O. A. I 226. 3. Tranz. Fig. (Complementul indică un principiu, o teorie, o idee) A apăra cu argumente, a proclama, a afirma cu tărie. Opinia contrară era susținută de căpitanul Corabu. CAMIL PETRESCU, U. N. 9. ♦ A duce o luptă, a lupta (pentru o idee). Starea sănătății obligîndu-mă a asista de departe la luptele ce ai susținut și susții cu atîta demnitate și energie contra neîmpăcaților adversari... ALECSANDRI, S. 10. ♦ A se prezenta la un examen pentru a obține un titlu (pe baza unei lucrări, a unei disertații). Simpaticul amic, după ce a renunțat... a mai susține licența în drept, s-a hotărît a îmbrățișa cariera de cultivator de pămînt. CARAGIALE, O. II 218. 4. Tranz. (Complementul indică o persoană, o organizație social-politică etc.) A ajuta, a întreține cu mijloace materiale. V. subvenționa.Refl. A-și asigura sau a-și cîștiga existența, a se întreține. Erau oameni săraci... cu lucrul mînilor să susțineau și cu lucrul plăteau dările și birul casei. RETEGANUL, P. III 3. 5. Refl. A se ține în picioare, a se menține. Nu se poate susține în poziție verticală și nici nu poate merge nesprijinită de altcineva. PARHON, O. A. I 268. ♦ Fig. A se menține pe poziție, a rezista. (Atestat în forma susținea) Voi aștepta să văd ce face Bem; că dacă el va voi a se susținea, apoi voi fi cu dînsul și mă voi întoarce lîngă el. GHICA, A. 405. – Prez. ind. și: susțíu (BART, S. M. 100). – Variantă: (învechit) susțineá vb. II.

SUSȚÍNE vb. III. 1. tr. A sprijini. ♦ A ține (pe) dedesubt. ♦ A sprijini, a ține ușor (pe cineva), a împiedica să cadă. 2. tr. (Fig.) A lua partea cuiva, a avea o atitudine favorabilă față de cineva; a sprijini, a apăra. 3. tr. (Fig.) A spune, a afirma ceva cu tărie. 4. tr. A ajuta, a întreține cu bani, cu alimente etc. ♦ refl. A-și câștiga existența, a se întreține. 5. refl. A se ține în picioare. ♦ (Fig.) A rezista. [P.i. susțín, conj. -nă, var. susținea vb. II. / lat. sustinere, cf. fr. soutenir, după ține].

SUSȚÍNE vb. I. tr. 1. a sprijini. ◊ a ține (pe) dedesubt. ◊ a sprijini, a ține ușor (pe cineva), a împiedica să cadă. 2. (fig.) a lua partea cuiva, a avea o atitudine favorabilă față de cineva; a sprijini, a apăra. 3. (fig.) a spune, a afirma ceva cu tărie. 4. a ajuta, a întreține cu bani, cu alimente etc. II. refl. 1. a-și câștiga existența, a se întreține. 2. a se ține în picioare. ◊ (fig.) a rezista. (< lat. sustinere, după fr. soutenir)

A SUSȚÍNE susțín tranz. 1) (obiecte, persoane etc.) A face să se țină în poziție ridicată (ca să nu se răstoarne); a sprijini. Parii susțin gardul. 2) A ajuta materialicește. 3) fig. (idei, cauze etc.) A apăra cu fermitate; a sprijini. 4) (teză de diplomă, disertație etc.) A prezenta în fața unei comisii sau a unui consiliu (în vederea unei calificări). ◊ ~ un examen a se prezenta la un examen. 5) (urmat de o propoziție complementară) A afirma cu tărie. /<lat. sustinere, fr. soutenir

A SE SUSȚÍNE mă susțín intranz. 1) A se ține în picioare. 2) fig. A-și păstra poziția (socială) de mai înainte; a se menține. /<lat. sustinere, fr. soutenir

susține v. 1. a ținea pe dedesupt: temelia susține clădirea; 2. a menține cu soliditate: oasele susțin cărnurile; 3. a face să subsiste, a nutri: a susține o familie; 4. a îmbărbăta: a susține curajul cuiva; 5. a rezista energic: a susține un atac; 6. a apăra cu argumente: a susține o cauză; 7. a afirma: susțin că...; 8. a se sprijini unul pe altul. [Modelat după fr. = soutenir].

*susțín, -ținút, a -țineá (est) și a -țíne (vest) v. tr. (lat. sustinére, d. susum, sus, și tenere, a ținea. – Se conj. ca țin). Țin, sprijin: temelia susține casa, oasele susțin carnea. Fig. Țin, întrețin, hrănesc, apăr: a susținea familia. Apăr cu dovezĭ, feresc de loviturĭ: a-țĭ susținea drepturile, un prĭeten, o cauză. Rezist: a susținea atacu. Sprijin, ajut: a susținea cu un batalion trupele atacate. Îmbărbătez: credința susține vitejia. Afirm: susțin că așa a fost. Mențin, persist: nu maĭ susțin cele afirmate. Mențin, păstrez: a-țĭ susține renumele, rangu, vocea (a o prelungi cu aceĭașĭ forță), conversațiunea. V. refl. Mă țin deasupra, plutesc: înotătoru, aeronautu se susținea bine. Fig. Mă ajut reciproc: frațiĭ se susțin. – Vulg. supțin.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

susțíne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. susțín, 2 sg. susțíi, 1 pl. susțínem, 2 pl. susțíneți; conj. prez. 3 să susțínă; ger. susținấnd; part. susținút

susține (ind. prez. 1 sg. susțin, conj. susțină)

susțin, -țină 3 conj., -ține inf.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SUSȚÍNE vb. 1. a (se) propti, a (se) rezema, a (se) sprijini, (reg.) a (se) popri, a (se) prijini. (Un stâlp ~ poarta.) 2. a purta, a sprijini, a ține. (Vom merge cât ne-or ~ picioarele.) 3. v. ajuta. 4. v. întreține. 5. a ajuta, a servi, a sluji, a sprijini. (A ~ cauza revoluției.) 6. v. pleda. 7. a sprijini. (A ~ propunerea făcută.) 8. v. patrona. 9. v. însufleți. 10. a afirma, a declara, a pretinde, a spune, a zice, (grecism înv.) a pretenderisi. (~ că marfa e de bună calitate.) 11. v. arăta. 12. a spune. (Ce ~ savantul în această carte?) 13. v. demonstra. 14. v. confirma. 15. v. desfășura. 16. v. da.

SUSȚÍNE vb. v. înfrunta.

SUSȚINE vb. 1. a (se) propti, a (se) rezema, a (se) sprijini, (reg.) a (se) popri, a (se) prijini. (Un stîlp ~ poarta.) 2. a purta, a sprijini, a ține. (Vom merge cît ne-or ~ picioarele.) 3. a (se) ajuta, a (se) ajutora, a (se) ocroti, a (se) proteja, a (se) sprijini, (rar) a (se) protegui, (înv. și pop.) a se înlesni, (prin Transilv.) a (se) prindori, (înv.) a (se) îndemîna, a (se) protecta, (fam. fig. ) a se propti. (L-a ~ mult în viață.) 4. a (se) hrăni, a (se) întreține, a (se) ține. (El își ~ părinții.) 5. a ajuta, a servi, a sluji, a sprijini. (A ~ cauza revoluției.) 6. a pleda. (A ~ cauza cuiva.) 7. a sprijini. (A ~ propunerea făcută.) 8. a patrona, a sprijini, a tutela. (Cine ~ această acțiune?) 9. a îmbărbăta, a încuraja, a îndemna, a însufleți, a stimula, (înv.) a insufla, a mîngîia, a semeți. (Cine sau ce vă ~ în luptă?) 10. a afirma, a declara, a pretinde, a spune, a zice, (grecism înv.) a pretenderisi. (~ că marfa e de bună calitate.) 11. a arăta, a scrie. (El ~ în articol că...) 12. a spune. (Ce ~ savantul în această carte?) 13. a argumenta, a demonstra, a dovedi, a întări, a proba. (Și-a ~ temeinic ideile.) 14. a adeveri, a arăta, a atesta, a certifica, a confirma, a demonstra, a dovedi, a întări, a mărturisi, a proba, a sprijini, a stabili, (livr.) a corobora, (înv. și reg.) a probălui, (înv.) a încredința, a mărturi, a probui. (Toate ~ cele spuse.) 15. a da, a desfășura, a duce, a purta, (înv.) a sta. (Au ~ o luptă continuă cu inerția.) 16. a da. (A ~ mai multe concerte.)

A susține ≠ a nega, a respinge

Intrare: susține
verb (VT612)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • susține
  • susținere
  • susținut
  • susținutu‑
  • susținând
  • susțiind
  • susținându‑
  • susțiindu‑
singular plural
  • susține
  • susțineți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • susțin
  • susțiu
(să)
  • susțin
  • susțiu
  • susțineam
  • susținui
  • susținusem
a II-a (tu)
  • susții
(să)
  • susții
  • susțineai
  • susținuși
  • susținuseși
a III-a (el, ea)
  • susține
(să)
  • susți
  • susție
  • susținea
  • susținu
  • susținuse
plural I (noi)
  • susținem
(să)
  • susținem
  • susțineam
  • susținurăm
  • susținuserăm
  • susținusem
a II-a (voi)
  • susțineți
(să)
  • susțineți
  • susțineați
  • susținurăți
  • susținuserăți
  • susținuseți
a III-a (ei, ele)
  • susțin
(să)
  • susți
  • susție
  • susțineau
  • susținu
  • susținuseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)