opțiuni
  • info
12 definiții pentru surghiun (persoană)

Explicative DEX

surghiun, ~ă [At: M. COSTIN, O. 248 / V: (îrg) ~gun, ~gună sf, (îvr) ~um, ~gum / Pl: ~i, ~e, ~uri / E: tc sürgün (etmek)] 1 sn (Înv; îlv) A face (sau a trimite, a porni, a duce, a ardica, a pune) ~ (pe cineva) A exila (1). 2-3 smf, a (Înv) Exilat2 (1-2). 4 (Îlv) A merge sau a se duce ~ A pribegi. 5 sn (Îvp) Pedeapsă cu exilul. 6 sn (Pex) Pedeapsă cu deportarea. 7 sn (Rar) Loc izolat. 8 sn (Reg; îe) A da ~ A da drumul cuiva. 9 sn (Îae) A goni (6).

SURGHIUN, (1) surghiunuri, s. n. (2) surghiuni, s. m. 1. S. n. Surghiunire, exil, deportare. ♦ Stare, situație de exilat, de proscris; fig. pribegie, înstrăinare. 2. S. m. (Înv.) Surghiunit. – Din tc. sürgün.

SURGHIUN1, surghiuni, s. m. (Învechit) Exilat, deportat. Am pribegit ca un surghiun prin țări străine. La TDRG. ◊ Expr. A face (sau a porni, a trimite, a duce) surghiun = a exila, a deporta. A doua zi pînă în ziuă Clucerul era pornit surghiun la Snagov cu cămașa pecetluită pe el. GHICA, S. A. 53. A se duce surghiun = a pribegi. (Atestat în forma surgun) Numai eu cu Zaharia, ghemuiți în căruța lui moș Luca ne duceam surgun, dracului pomană. CREANGĂ, A. 123. – Variantă: surgun s. m.

surgun, ~ă as vz surghiun

SURGUN1 s. m. v. surghiun1.

SURGUN s. m. și n. v. surghiun.[1]

  1. Deși DLRM nu specifică, am adăugat „și n.”, conform mențiunii de la surghiun. — gall

Ortografice DOOM

surghiun2 (exilat) (înv.) s. m., pl. surghiuni

surghiun1 (exilat) (înv.) s. m., pl. surghiuni

surghiun (persoană) s. m., pl. surghiuni

Etimologice

surghiun (-nuri), s. n. – Deportare, exil. Var. Mold. surgun. Mr. surghiune, megl. surghiun. Tc. sürgün (Roesler 603; Șeineanu, II, 329; Lokotsch 1950), cf. ngr. σουργούνια, alb. sürgün, bg. sjurgjun. – Der. surghiuni, vb. (a exila); surghiunie, s. f. (deportare); surgunlîc, s. n. (înv., exil), din tc. sürgünlik.

Sinonime

SURGHIUN adj., s. v. alungat, exilat, gonit, izgonit, pribeag, proscris, surghiunit.

surghiun adj., s. v. ALUNGAT. EXILAT. GONIT. IZGONIT. PRIBEAG. PROSCRIS. SURGHIUNIT.

Intrare: surghiun (persoană)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • surghiun
  • surghiunul
  • surghiunu‑
plural
  • surghiuni
  • surghiunii
genitiv-dativ singular
  • surghiun
  • surghiunului
plural
  • surghiuni
  • surghiunilor
vocativ singular
  • surghiunule
  • surghiune
plural
  • surghiunilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • surgun
  • surgunul
  • surgunu‑
plural
  • surguni
  • surgunii
genitiv-dativ singular
  • surgun
  • surgunului
plural
  • surguni
  • surgunilor
vocativ singular
  • surgunule
  • surgune
plural
  • surgunilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

surghiun, surghiunisubstantiv masculin

  • 1. învechit Deportat, exilat, surghiunit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: deportat exilat surghiunit
    • format_quote Am pribegit ca un surghiun prin țări străine. La TDRG. DLRLC
    • chat_bubble A face (sau a porni, a trimite, a duce) surghiun =. DLRLC
      sinonime: deporta exila
      • format_quote A doua zi pînă în ziuă Clucerul era pornit surghiun la Snagov cu cămașa pecetluită pe el. GHICA, S. A. 53. DLRLC
    • chat_bubble A se duce surghiun = pribegi. DLRLC
      sinonime: pribegi
      • format_quote Numai eu cu Zaharia, ghemuiți în căruța lui moș Luca ne duceam surgun, dracului pomană. CREANGĂ, A. 123. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Exemple de pronunție a termenului „surghiun” (3 clipuri)
Clipul 1 / 3