opțiuni
  • info

12 definiții pentru surghiun (persoană)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

surghiun, ~ă [At: M. COSTIN, O. 248 / V: (îrg) ~gun, ~gună sf, (îvr) ~um, ~gum / Pl: ~i, ~e, ~uri / E: tc sürgün (etmek)] 1 sn (Înv; îlv) A face (sau a trimite, a porni, a duce, a ardica, a pune) ~ (pe cineva) A exila (1). 2-3 smf, a (Înv) Exilat2 (1-2). 4 (Îlv) A merge sau a se duce ~ A pribegi. 5 sn (Îvp) Pedeapsă cu exilul. 6 sn (Pex) Pedeapsă cu deportarea. 7 sn (Rar) Loc izolat. 8 sn (Reg; îe) A da ~ A da drumul cuiva. 9 sn (Îae) A goni (6).

SURGHIUN, (1) surghiunuri, s. n. (2) surghiuni, s. m. 1. S. n. Surghiunire, exil, deportare. ♦ Stare, situație de exilat, de proscris; fig. pribegie, înstrăinare. 2. S. m. (Înv.) Surghiunit. – Din tc. sürgün.

SURGHIUN1, surghiuni, s. m. (Învechit) Exilat, deportat. Am pribegit ca un surghiun prin țări străine. La TDRG. ◊ Expr. A face (sau a porni, a trimite, a duce) surghiun = a exila, a deporta. A doua zi pînă în ziuă Clucerul era pornit surghiun la Snagov cu cămașa pecetluită pe el. GHICA, S. A. 53. A se duce surghiun = a pribegi. (Atestat în forma surgun) Numai eu cu Zaharia, ghemuiți în căruța lui moș Luca ne duceam surgun, dracului pomană. CREANGĂ, A. 123. – Variantă: surgun s. m.

surgun, ~ă as vz surghiun

SURGUN1 s. m. v. surghiun1.

SURGUN s. m. și n. v. surghiun.[1]

  1. Deși DLRM nu specifică, am adăugat „și n.”, conform mențiunii de la surghiun. — gall

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

surghiun2 (exilat) (înv.) s. m., pl. surghiuni

surghiun1 (exilat) (înv.) s. m., pl. surghiuni

surghiun (persoană) s. m., pl. surghiuni

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SURGHIUN adj., s. v. alungat, exilat, gonit, izgonit, pribeag, proscris, surghiunit.

surghiun adj., s. v. ALUNGAT. EXILAT. GONIT. IZGONIT. PRIBEAG. PROSCRIS. SURGHIUNIT.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

surghiun (-nuri), s. n. – Deportare, exil. Var. Mold. surgun. Mr. surghiune, megl. surghiun. Tc. sürgün (Roesler 603; Șeineanu, II, 329; Lokotsch 1950), cf. ngr. σουργούνια, alb. sürgün, bg. sjurgjun. – Der. surghiuni, vb. (a exila); surghiunie, s. f. (deportare); surgunlîc, s. n. (înv., exil), din tc. sürgünlik.

Intrare: surghiun (persoană)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • surghiun
  • surghiunul
  • surghiunu‑
plural
  • surghiuni
  • surghiunii
genitiv-dativ singular
  • surghiun
  • surghiunului
plural
  • surghiuni
  • surghiunilor
vocativ singular
  • surghiunule
  • surghiune
plural
  • surghiunilor
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • surgun
  • surgunul
  • surgunu‑
plural
  • surguni
  • surgunii
genitiv-dativ singular
  • surgun
  • surgunului
plural
  • surguni
  • surgunilor
vocativ singular
  • surgunule
  • surgune
plural
  • surgunilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

surghiun, surghiunisubstantiv masculin

  • 1. învechit Deportat, exilat, surghiunit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: deportat exilat surghiunit
    • format_quote Am pribegit ca un surghiun prin țări străine. La TDRG. DLRLC
    • chat_bubble A face (sau a porni, a trimite, a duce) surghiun =. DLRLC
      sinonime: deporta exila
      • format_quote A doua zi pînă în ziuă Clucerul era pornit surghiun la Snagov cu cămașa pecetluită pe el. GHICA, S. A. 53. DLRLC
    • chat_bubble A se duce surghiun = pribegi. DLRLC
      sinonime: pribegi
      • format_quote Numai eu cu Zaharia, ghemuiți în căruța lui moș Luca ne duceam surgun, dracului pomană. CREANGĂ, A. 123. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.