9 definiții pentru surghiun (persoană)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SURGHIÚN, (1) surghiunuri, s. n. (2) surghiuni, s. m. 1. S. n. Surghiunire, exil, deportare. ♦ Stare, situație de exilat, de proscris; fig. pribegie, înstrăinare. 2. S. m. (Înv.) Surghiunit. – Din tc. sürgün.

SURGHIÚN1, surghiuni, s. m. (Învechit) Exilat, deportat. Am pribegit ca un surghiun prin țări străine. La TDRG. ◊ Expr. A face (sau a porni, a trimite, a duce) surghiun = a exila, a deporta. A doua zi pînă în ziuă Clucerul era pornit surghiun la Snagov cu cămașa pecetluită pe el. GHICA, S. A. 53. A se duce surghiun = a pribegi. (Atestat în forma surgun) Numai eu cu Zaharia, ghemuiți în căruța lui moș Luca ne duceam surgun, dracului pomană. CREANGĂ, A. 123. – Variantă: surgún s. m.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

surghiún1 (exilat) (înv.) s. m., pl. surghiúni

surghiún2 (exil) (înv.) s. n., pl. surghiúnuri

surghiún (persoană) s. m., pl. surghiúni


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SURGHIÚN adj., s. v. alungat, exilat, gonit, izgonit, pribeag, proscris, surghiunit.

surghiun adj., s. v. ALUNGAT. EXILAT. GONIT. IZGONIT. PRIBEAG. PROSCRIS. SURGHIUNIT.

SURGHIUN s. (JUR.) 1. exil, exilare, pribegie, surghiunire, (astăzi rar) proscriere, proscripție, (înv.) străinătate, surghiunie, surgunlîc, urgie, zatocenie. (A luat calea ~.) 2. deportare, surghiunire, (înv.) surghiunie, surgunlîc. (~ cuiva în urma unei condamnări.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

surghiún (-nuri), s. n. – Deportare, exil. Var. Mold. surgun. Mr. surghiune, megl. surghiun. Tc. sürgün (Roesler 603; Șeineanu, II, 329; Lokotsch 1950), cf. ngr. σουργούνια, alb. sürgün, bg. sjurgjun.Der. surghiuni, vb. (a exila); surghiunie, s. f. (deportare); surgunlîc, s. n. (înv., exil), din tc. sürgünlik.

Intrare: surghiun (persoană)
surghiun (persoană) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • surghiun
  • surghiunul
  • surghiunu‑
plural
  • surghiuni
  • surghiunii
genitiv-dativ singular
  • surghiun
  • surghiunului
plural
  • surghiuni
  • surghiunilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)