11 definiții pentru surditate
din care- explicative (6)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SURDITATE, surdități, s. f. 1. Infirmitate congenitală sau dobândită, care constă în imposibilitatea (totală sau parțială) de a percepe sunetele; surzenie. ◊ Surditate psihică = imposibilitate de a recunoaște și a distinge cu simțul auzului sursa sonoră. Surditate verbală = boală caracterizată prin neînțelegerea sensurilor cuvintelor pe care le aude cineva. 2. Calitate a unei consoane de a fi rostită fără participarea coardelor vocale. – Din fr. surdité.
SURDITATE, surdități, s. f. 1. Infirmitate congenitală sau dobândită, care constă în imposibilitatea (totală sau parțială) de a percepe sunetele; surzenie. ◊ Surditate psihică = imposibilitate de a recunoaște și a distinge cu simțul auzului sursa sonoră. Surditate verbală = boală caracterizată prin neînțelegerea sensurilor cuvintelor pe care le aude cineva. 2. Calitate a unei consoane de a fi rostită fără participarea coardelor vocale. – Din fr. surdité.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel
- acțiuni
surditate sf [At: CARAGIALE, O. I, 129 / Pl: ~tăți / E: fr surdité] 1 Infirmitate care constă în imposibilitatea (totală sau parțială) de a percepe sunetele Si: surzeală, surzenie, (îrg) surzie, (înv) surzime. 2 (Îs) ~ psihică Imposibilitatea de a distinge și recunoaște cu simțul auzului sursa sonoră. 3 (Îs) ~ verbală Neputința în a percepe cuvintele auzite. 4 Calitatea unei consoane de a fi surdă (24).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SURDITATE, surdități, s. f. 1. Infirmitate care constă în imposibilitatea de a percepe sunetele; surzenie. Starea copilului s-a agravat prin aparițiunea unei surdități. BABEȘ, O. A. I 318. N-a știut să profite îndestul de surditatea urechii drepte. CARAGIALE, N. F. 177. ◊ Surditate psihică = imposibilitate de a recunoaște și a distinge cu simțul auzului de la ce fel de obiecte vin sunetele. Surditate verbală = neputința cuiva de a percepe cuvintele pe care le aude (putîndu-le percepe numai dacă le vede scrise). 2. Calitatea unui sunet de a fi surd. Caracterele esențiale... ale fonemului «p» sînt ocluziunea, explozia și surditatea. ROSETTI, S. L. 12.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SURDITATE s.f. 1. (Med.) Surzenie; hipoacuzie. ♦ Surditate psihică = imposibilitate de a distinge prin auz obiectele de la care vin sunetele; surditate verbală = afazie caracterizată prin neînțelegerea semnificației cuvintelor vorbite. 2. Calitate a unui sunet de a fi surd. [Cf. fr. surdité, lat. surditas].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SURDITATE s. f. 1. pierderea sensibilității auditive; surzenie; anacuzie, cofoză. ♦ ~ verbală = afazie prin neînțelegerea semnificației cuvintelor vorbite. 2. calitatea unui sunet de a fi surd. (< fr. surdité, /2/ sourdité, lat. surditas)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
SURDITATE f. 1) Caracter surd. 2) Infirmitate congenitală sau dobândită constând din lipsa simțului auzului. [G.-D. surdității] /<fr. surdité
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
surditate s. f., g.-d. art. surdității; pl. surdități
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
surditate s. f., g.-d. art. surdității; pl. surdități
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
surditate s. f., g.-d. art. surdității; pl. surdități
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SURDITATE s. (MED.) surzeală, surzenie, (înv. și reg.) surzie, surzime.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SURDITATE s. (MED.) surzeală, surzenie, (înv. și reg.) surzie, surzime.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F117) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
surditate, surditățisubstantiv feminin
- 1. Infirmitate congenitală sau dobândită, care constă în imposibilitatea (totală sau parțială) de a percepe sunetele. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Starea copilului s-a agravat prin aparițiunea unei surdități. BABEȘ, O. A. I 318. DLRLC
- N-a știut să profite îndestul de surditatea urechii drepte. CARAGIALE, N. F. 177. DLRLC
- 1.1. Surditate psihică = imposibilitate de a recunoaște și a distinge cu simțul auzului sursa sonoră. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- 1.2. Surditate verbală = boală caracterizată prin neînțelegerea sensurilor cuvintelor pe care le aude cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
-
- 2. Calitate a unei consoane de a fi rostită fără participarea coardelor vocale. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Caracterele esențiale... ale fonemului «p» sînt ocluziunea, explozia și surditatea. ROSETTI, S. L. 12. DLRLC
-
etimologie:
- surdité DEX '09 DEX '98 DN