surditate sf [At: CARAGIALE, O. I, 129 / Pl: ~tăți / E: fr surdité] 1 Infirmitate care constă în imposibilitatea (totală sau parțială) de a percepe sunetele Si: surzeală, surzenie, (îrg) surzie, (înv) surzime. 2 (Îs) ~ psihică Imposibilitatea de a distinge și recunoaște cu simțul auzului sursa sonoră. 3 (Îs) ~ verbală Neputința în a percepe cuvintele auzite. 4 Calitatea unei consoane de a fi surdă (24).