Definiția cu ID-ul 66381:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SURDITÁTE, surdități, s. f. 1. Infirmitate congenitală sau dobândită, care constă în imposibilitatea (totală sau parțială) de a percepe sunetele; surzenie. ◊ Surditate psihică = imposibilitate de a recunoaște și a distinge cu simțul auzului sursa sonoră. Surditate verbală = boală caracterizată prin neînțelegerea sensurilor cuvintelor pe care le aude cineva. 2. Calitate a unei consoane de a fi rostită fără participarea coardelor vocale. – Din fr. surdité.