Definiția cu ID-ul 962767:


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SURDITÁTE, surdități, s. f. 1. Infirmitate care constă în imposibilitatea de a percepe sunetele; surzenie. Starea copilului s-a agravat prin aparițiunea unei surdități. BABEȘ, O. A. I 318. N-a știut să profite îndestul de surditatea urechii drepte. CARAGIALE, N. F. 177. ◊ Surditate psihică = imposibilitate de a recunoaște și a distinge cu simțul auzului de la ce fel de obiecte vin sunetele. Surditate verbală = neputința cuiva de a percepe cuvintele pe care le aude (putîndu-le percepe numai dacă le vede scrise). 2. Calitatea unui sunet de a fi surd. Caracterele esențiale... ale fonemului «p» sînt ocluziunea, explozia și surditatea. ROSETTI, S. L. 12.