15 definiții pentru sudalmă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUDÁLMĂ, sudălmi, s. f. (Pop.) Înjurătură, ocară. – Din magh. szidalom (influențat, probabil, de sudui).

SUDÁLMĂ, sudălmi, s. f. (Pop.) Înjurătură, ocară. – Din magh. szidalom (influențat, probabil, de sudui).

SUDÁLMĂ, sudălmi, s. f. (Popular) Înjurătură. Să nu uiți nici o clipă: străbunii au fost șerbi, Primiră-n veacuri aspre sudălmi și bice-n spate. STANCU, C. 133. Sudălmile i se incîlciră în cerul gurii pînă se înecară într-un scrîșnit. REBREANU, R. II 249. Dumbravă nu-i dete vreme să urmeze zadarnicele-i sudălmi. ODOBESCU, S. I 174. – Pl. și: sudalme (CAMILAR, N. I 34, STANCU, D. 26, RETEGANUL, P. III 27).

SUDÁLMĂ sudălmi f. Vorbă sau expresie injurioasă; înjurătură. /<ung. szidalom

sudalmă f. înjurătură: zadarnicele-i sudălmi OD. [Ung. SZIDALOM].

sudálmă f., pl. e și ălmĭ (ung. szidalom. Cp. cu valma). Mold. Trans. Suduĭală, înjurătură.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sudálmă (pop.) s. f., g.-d. art. sudắlmii; pl. sudắlmi

sudálmă s. f., g.-d. art. sudălmii; pl. sudălmi

sudálmă s. f., pl. sudălmi (sudalme)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SUDÁLMĂ s. v. afront, injurie, insultă, înjurătură, jignire, ocară, ofensă, rușine, umilință.

sudalmă s. v. AFRONT. INJURIE. INSULTĂ. ÎNJURĂTURĂ. JIGNIRE. OCARĂ. OFENSĂ. RUȘINE. UMILINȚĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

sudálmă (-ắlmi), s. f. – Injurie, înjurătură, ofensă, ocară. Mag. szidalom (Cihac, II, 527; Gáldi, Dict., 97). La aceeași familie aparține sudui, vb. (a înjura, a ocărî), din mag. szidni.Der. suduitor, adj. (care suduie); suduitură, s. f. (injurie, ofensă).


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

sudálmă, sudalme, sudălmi, s.f. – (reg.) Înjurătură, ofensă, ocară: „Și-odată, când a fost Casa Dracilor mai plină de feciori și fete, acolo după miezul nopții, odată s-aud niște floșcoieli, țipotituri și sudălmi și vorbe spurcate, cum n-ai mai auzit în veci” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 146). – Din magh. szidalom „ocară” (influențat, probabil, de sudui) (Șăineanu, Scriban; Cihac, Galdi, cf. DER; DEX, MDA).

sudálmă, sudălmi, s.f. – Înjurătură, ofensă, ocară. – Din magh. szidalom (Cihac, Galdi cf. DER).

Intrare: sudalmă
sudalmă1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F51)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sudalmă
  • sudalma
plural
  • sudălmi
  • sudălmile
genitiv-dativ singular
  • sudălmi
  • sudălmii
plural
  • sudălmi
  • sudălmilor
vocativ singular
plural
sudalmă2 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sudalmă
  • sudalma
plural
  • sudalme
  • sudalmele
genitiv-dativ singular
  • sudalme
  • sudalmei
plural
  • sudalme
  • sudalmelor
vocativ singular
plural

sudalmă

  • surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC 3 exemple
    exemple
    • Să nu uiți nici o clipă: străbunii au fost șerbi, Primiră-n veacuri aspre sudălmi și bice-n spate. STANCU, C. 133.
      surse: DLRLC
    • Sudălmile i se încîlciră în cerul gurii pînă se înecară într-un scrîșnit. REBREANU, R. II 249.
      surse: DLRLC
    • Dumbravă nu-i dete vreme să urmeze zadarnicele-i sudălmi. ODOBESCU, S. I 174.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • limba maghiară szidalom (influențat, probabil, de sudui).
    surse: DEX '09 DEX '98