Definiția cu ID-ul 508921:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
sudalmă (-ălmi), s. f. – Injurie, înjurătură, ofensă, ocară. Mag. szidalom (Cihac, II, 527; Gáldi, Dict., 97). La aceeași familie aparține sudui, vb. (a înjura, a ocărî), din mag. szidni. – Der. suduitor, adj. (care suduie); suduitură, s. f. (injurie, ofensă).