12 definiții pentru stărostie

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STĂROSTIE, stărostii, s. f. 1. Calitate sau demnitate de staroste. 2. (Pop.) Pețire, pețit. – Staroste + suf. -ie.

STĂROSTIE, stărostii, s. f. 1. Calitate sau demnitate de staroste. 2. (Pop.) Pețire, pețit. – Staroste + suf. -ie.

stărostie sf [At: SIMION. DASC., LET. I A, 32 / Pl: ~ii / E: staroste + -ie] 1 Funcția sau rangul de staroste (1). 2 Perioadă de timp în care cineva exercită această funcție sau are acest rang. 3 (Înv) Dregătorie, la diferite curți domnești și împărătești, asemănătoare cu stărostia (1). 4 Instituție administrativă care se află sub conducerea starostelui (1). 5 Clădire în care funcționa această instituție. 6 Personalul acestei instituții. 7 (Pex) Ținut în care își exercita atribuțiile starostele (1). 8 Funcția de staroste (3). 9 Perioadă de timp în care cineva exercită această funcție. 10 Organizație meșteșugărească, breaslă, corporație condusă de un staroste (3). 11 Clădire în care își are sediul această organizație. 12 (Reg) Pețit. 13 (În legătură cu verbele „a merge”, „a se duce” etc.; îlav) În ~ În pețit.

STĂROSTIE, stărostii, s. f. 1. (Învechit și arhaizant) Dregătorie sau demnitate de staroste (1); conducere, șefie (a unei corporații, a unei bresle). În trei ani l-a întrecut pe staroste și a luat el stărostia lăutarilor de la curte. GALACTION, O. I 68. 2. (Popular) Pețire, pețit. ◊ Expr. A merge în stărostie = a merge în pețit, ca pețitor.

STĂROSTIE ~i f. 1) v. A STĂROSTI. 2) Funcția de staroste. 3) Perioadă de timp cât deține cineva această funcție. /staroste + suf. ~ie

stărostíe f. (d. staroste). Calitatea de staroste. Mold. Trans. A merge în stărostie, a merge în pețit, ca pețitor.

starostie f. 1. od. pârcâlăbie; 2. intendența breslelor: stărostia voia să-i dea patenta de bogasierie FIL.; 3. pețit: a merge în starostie.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

stărostie (rar, pop.) s. f., art. stărostia, g.-d. art. stărostiei; pl. stărostii, art. stărostiile (desp. -ti-i-)

stărostie (rar) s. f., art. stărostia, g.-d. art. stărostiei; pl. stărostii, art. stărostiile

stărostie s. f., art. stărostia, g.-d. art. stărostiei; pl. stărostii, art. stărostiile

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

STĂROSTIE s. v. isprăvnicie, pețire, pețit, pârcălăbie.

stărostie s. v. ISPRĂVNICIE. PEȚIRE. PEȚIT. PÎRCĂLĂBIE.

Intrare: stărostie
stărostie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stărostie
  • stărostia
plural
  • stărostii
  • stărostiile
genitiv-dativ singular
  • stărostii
  • stărostiei
plural
  • stărostii
  • stărostiilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

stărostie, stărostiisubstantiv feminin

  • 1. Calitate sau demnitate de staroste. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote În trei ani l-a întrecut pe staroste și a luat el stărostia lăutarilor de la curte. GALACTION, O. I 68. DLRLC
  • 2. popular Pețire, pețit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble A merge în stărostie = a merge în pețit, ca pețitor. DLRLC
etimologie:
  • Staroste + sufix -ie. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.