PÂRCĂLĂBIE, pârcălăbii, s. f. 1. Demnitatea sau funcția pârcălabului (1). ♦ Instituția pe care o conducea pârcălabul (1); sediul acestei instituții. 3. Dare care se plătea pârcălabului. – Pârcălab + suf. -ie.

pârcălăbie sf [At: DOSOFTEI, V. S. decembrie 232^r/31 / V: (înv) părcă~ / Pl: ~ii / E: pârcălab + -ie] 1-6 (În Evul Mediu; Mun) (Funcție sau) titlu de pârcălab (1-3). 7-9 (În Evul Mediu; Mun; pex) Perioadă cât cineva era pârcălab (1-3). 10-12 (În Evul Mediu; Mun; pex) Instituție condusă de pârcălab (1-3). 13-15 (În Evul Mediu; Mun; pex) Local al pârcălăbiei (10-12). 16-18 (Olt; pex) (Funcție sau) titlu de primar comunal. 19 (Olt; pex) Primărie. 20-21 (Mun; Olt; pex) (Funcție sau) titlu de perceptor. 22 (Mun; Olt; pex) Percepție. 23 (În Evul Mediu; Mun; pex) Dare plătită pârcălabului (1).

PÂRCĂLĂBIE, pârcălăbii, s. f. 1. Demnitatea sau funcția pârcălabului (1). 2. Instituția pe care o conducea pârcălabul (1); sediul acestei instituții. 3. Dare care se plătea pârcălabului. – Pârcălab + suf. -ie.

PÂRCĂLĂBIE ~i f. ist. 1) la sing. Funcție de pârcălab. 2) la sing. Durata de exercitare a acestei funcții. 3) Dare plătită pârcălabului. 4) Sediul pârcălabului. /pârcălab + suf. ~ie

pârcălăbie f. demnitatea și jurisdicțiunea unui pârcălab.

părcălăbie sf vz pârcălăbie

PÎRCĂLĂBIE, pîrcălăbii, s. f. 1. Dregătorie de pîrcălab (1). 2. Instituția pe care o conducea pîrcălabul și sediul ei. Asamanaf s-a întors cu toată droaia după el la pîrcălăbie, ca să caute acolo dreptate. SADOVEANU, D. P. 156. Proprietarul, care era prevestit de mai-nainte de pîrcălăbie, îi primi cu mare alai. GANE, N. III 131.

pîrcălăbíe f. (d. pîrcălab). Calitatea de pîrcălab. Ținutu guvernat de un pîrcălab. Sediu pîrcălabuluĭ.

pârcălăbie s. f., art. pârcălăbia, g.-d. art. pârcălăbiei; pl. pârcălăbii, art. pârcălăbiile (desp. -bi-i-)

pârcălăbie s. f., art. pârcălăbia, g.-d. art. pârcălăbiei; pl. pârcălăbii, art. pârcălăbiile

pârcălăbie s. f., art. pârcălăbia, g.-d. art. pârcălăbiei; pl. pârcălăbii, art. pârcălăbiile

PÂRCĂLĂBIE s. (IST.) (înv.) stărostie.

PÎRCĂLĂBIE s. (IST.) (înv.) stărostie.