10 definiții pentru pețit (s.n.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
PEȚIT s. n. Faptul de a peți; pețitorie. ♦ Loc. adv. (În legătură cu verbe ca „a merge”, „a pleca”, „a se duce”, „a veni”) În (sau la) pețit = ca să pețească pe cineva. – V. peți.
PEȚIT s. n. Faptul de a peți; pețitorie. ♦ Loc. adv. (În legătură cu verbe ca „a merge”, „a pleca”, „a se duce”, „a veni”) În (sau la) pețit = ca să pețească pe cineva. – V. peți.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
pețit sn [At: LB / V: (îrg) ~ă (Pl: ~e) sf / Pl: (rar) ~uri / E: peți] 1-2 Pețire (1-2). 3-4 (Îlav) (În legătură cu verbele „a merge”, „a pleca”, „a veni”, „a se duce” etc.) În (sau la) ~ sau (îrg) în ~ă Cu scopul de a cere în căsătorie o persoană de sex feminin (pentru sine sau) pentru altcineva, de obicei adresându-se părinților sau rudelor acesteia.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PEȚIT s. n. Faptul de a cere în căsătorie o fată; cerere în căsătorie; pețire. Ce are neică de nu i-a primit [Sultănica] pețitul? DELAVRANCEA, S. 15. ◊ Expr. (În construcție cu verbe de mișcare) În pețit (sau pețite). Au poroncit hargaților săi să-i aducă toate hergheliile acasă ca să-și aleagă un cal mîndru sireap, și apoi să meargă undeva în pețite. SBIERA, P. 50. Nu-l trăgea inima a pleca în pețit. ISPIRESCU, L. 33. Venea-n pețite cineva s-o ceară, Ca să se mărite. PANN, P. V. II 98. – Formă gramaticală: (în expr.) pețite.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
pețit n. acțiunea de a peți: a merge în pețit.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pețít n., pl. urĭ. Acțiunea de a peți: a umbla (a merge, a te duce) în pețit (greșit scris împețit).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
pețit s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
pețit s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
pețit s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
PEȚIT s. v. pețire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PEȚIT s. pețire, (pop.) împețit, stărostie, tocmeală, (reg.) stărostit, (înv.) pețitorie. (~ unei fete de măritat.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
pețitsubstantiv neutru
-
- Ce are neică de nu i-a primit [Sultănica] pețitul? DELAVRANCEA, S. 15. DLRLC
- (În legătură cu verbe ca „a merge”, „a pleca”, „a se duce”, „a veni”) În (sau la) pețit (sau în pețite) = ca să pețească pe cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Au poroncit hargaților săi să-i aducă toate hergheliile acasă ca să-și aleagă un cal mîndru sireap, și apoi să meargă undeva în pețite. SBIERA, P. 50. DLRLC
- Nu-l trăgea inima a pleca în pețit. ISPIRESCU, L. 33. DLRLC
- Venea-n pețite cineva s-o ceară, Ca să se mărite. PANN, P. V. II 98. DLRLC
-
-
- comentariu Formă gramaticală: pețite.
etimologie:
- peți DEX '09 DEX '98