10 definiții pentru străfulgerare

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STRĂFULGERARE, străfulgerări, s. f. Faptul de a străfulgera.V. străfulgera.

STRĂFULGERARE, străfulgerări, s. f. Faptul de a străfulgera.V. străfulgera.

străfulgerare sf [At: VLAHUȚĂ, S. A. I, 488 / Pl: ~rări / E: stră- + fulgera] 1 Fulgerare (1). 2 Licărire. 3 Scăpărare (7). 4 Sunet cu intensitate mare și durată scurtă. 5 (Pex) Durată extrem de scurtă.

STRĂFULGERARE, străfulgerări, s. f. 1. Faptul de a străfulgera; fulgerare, fulger. O străfulgerare a luminat tot cerul.Fig. (Cu aluzie la apariția bruscă a fulgerului sau la lumina vie a lui) Roata trebuia sudată în noaptea asta, pînă dimineață. Pe drum, printre gîndurile turburării lui, mintea i se oprise, în străfulgerări, asupra felului cum avea să trebuiască să vorbească, să se poarte cu oamenii. DUMITRIU, V. L. 140. Le-a socotit toate într-o singură străfulgerare de cuget. C. PETRESCU, A. R. 63. Dar dacă nu sînt ei? îi trecu prin minte ca o străfulgerare. REBREANU, R. II 123. 2. Sclipire, lucire. [Privirea] pe niște lănci de fier S-opri, încremenită de-a lor străfulgerare. MACEDONSKI, O. I 92. ◊ Fig. Văzînd străfulgerările flămînde care răzbăteau prin obișnuita plecăciune a privirilor lor, bătrînul Iuga avu pentru întîia oară impresia că oamenii aceștia, pe care i-a socotit totdeauna credincioși, îi sînt vrăjmași în inimile lor. REBREANU, R. I 144.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

străfulgerare s. f., g.-d. art. străfulgerării; pl. străfulgerări

străfulgerare s. f., g.-d. art. străfulgerării; pl. străfulgerări

străfulgerare s. f., g.-d. art. străfulgerării; pl. străfulgerări

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

STRĂFULGERARE s. licăr, licărire, licărit, lucire, scăpărare, scăpărat, scînteie, scînteiere, sclipeală, sclipire, sclipit, (rar) licăriș, sclipitură, zare, (pop. și fam.) sclipet, (înv.) scăpărătură. (O ~ de lumină.)

Intrare: străfulgerare
străfulgerare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • străfulgerare
  • străfulgerarea
plural
  • străfulgerări
  • străfulgerările
genitiv-dativ singular
  • străfulgerări
  • străfulgerării
plural
  • străfulgerări
  • străfulgerărilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

străfulgerare, străfulgerărisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a străfulgera. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote O străfulgerare a luminat tot cerul. DLRLC
    • format_quote figurat Roata trebuia sudată în noaptea asta, pînă dimineață. Pe drum, printre gîndurile turburării lui, mintea i se oprise, în străfulgerări, asupra felului cum avea să trebuiască să vorbească, să se poarte cu oamenii. DUMITRIU, V. L. 140. DLRLC
    • format_quote figurat Le-a socotit toate într-o singură străfulgerare de cuget. C. PETRESCU, A. R. 63. DLRLC
    • format_quote figurat Dar dacă nu sînt ei? îi trecu prin minte ca o străfulgerare. REBREANU, R. II 123. DLRLC
  • 2. Lucire, sclipire. DLRLC
    • format_quote [Privirea] pe niște lănci de fier S-opri, încremenită de-a lor străfulgerare. MACEDONSKI, O. I 92. DLRLC
    • format_quote figurat Văzînd străfulgerările flămînde care răzbăteau prin obișnuita plecăciune a privirilor lor, bătrînul Iuga avu pentru întîia oară impresia că oamenii aceștia, pe care i-a socotit totdeauna credincioși, îi sînt vrăjmași în inimile lor. REBREANU, R. I 144. DLRLC
etimologie:
  • vezi străfulgera DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.