fulgerare sf [At: MACEDONSKI, O. I, 163 / Pl: ~rări / E: fulgera] 1 Producere de fulgere (1) în atmosferă Si: fulgerat¹ (1), (rar) fulgerătură (1). 2 (Fig) Sclipire ca un fulger (1) Si: scânteiere, lucire, (var) fulgerătură (2). 3 Privire pătrunzătoare asupra cuiva. 4 (Fig) Ivire fulgerătoare. 5 (Fig) Trecere fulgerătoare. 6 (Pop; rar) Dezvoltare insuficientă a fructelor Si: (reg) închircire. 7 (Fig) Doborâre a cuiva cu o lovitură rapidă și puternică. 8 (Fig) Privire iute și tăioasă aruncată cuiva. 9 (Fig) Străpungere a cuiva cu privirea Si: scrutare. 10 (Fig) Senzație de moment. 11 (Fig) Revelație. 12 (Fig) Durere scurtă și violentă. 13 (Fig) Durată scurtă Si: clipă, moment. 14 (Reg) Boală care afectează oile, nedefinită mai îndeaproape Si: (reg) fulgerat¹ (2), (reg) fulgerează.

FULGERARE, fulgerări, s. f. 1. Lumină ca de fulger, scînteiere, lucire. Pe-o vreme minunată, cu cer limpede de vară, c-un asfințit înflăcărat care însîngera valurile Trotușului, toată lumea se scălda în fulgerări de stropi, în curcubeie de pulbere umedă. SADOVEANU, O. VI 306. Flori albastre de cicoare, Fulgerări de luciole. MACEDONSKI, O. I 163. 2. Fig. Senzație, durere etc. scurtă și violentă (ca fulgerul). Îmi treceau prin măruntaie fulgerări de căldură și frig. SADOVEANU, O. VI 12. Îi trecu prin gînd cu o fulgerare dureroasă că-și bate joc de el. REBREANU, R. I 159. Cîți nu cad morți sub fulgerarea unei spaime! MACEDONSKI. O. IV. 144. 3. Fig. Durată scurtă, clipă, moment. Simte că alunecă în jos... Într-o fulgerare vede cum lumea fuge de sub el. SAHIA, N. 34.

FULGERARE ~ări f. 1) v. A FULGERA. 2) v. FULGER. 3) fig. Lumină de scurtă durată (ca un fulger). 4) fig. Interval de timp foarte scurt; clipă. 5) pop. Senzație dureroasă, violentă, dar scurtă. /v. a fulgera

fulgerare s. f., g.-d. art. fulgerării; pl. fulgerări

fulgerare s. f., g.-d. art. fulgerării; pl. fulgerări

fulgerare s. f., g.-d. art. fulgerării; pl. fulgerări