7 definiții pentru strujit (s.n.)


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STRUJÍT s. n. (Reg.) Strujire. – V. struji.

STRUJÍT s. n. (Reg.) Strujire. – V. struji.

strujit1 sn [At: CREANGĂ, P. 6 / Pl: (nob) ~uri / E: struji] (Mol) Curățare (a unor părți nefolositoare de pe pene, de pe ramuri, de pe știuleții de porumb etc.).

STRUJÍT1 s. n. (Mold.) Strujire. Strujitul porumbului.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

STRUJÍT s. 1. v. strunjire. 2. cioplire.

STRUJIT s. 1. strujire, strunjire. (~ unei piese la strung.) 2. cioplire, cioplit, strujire. (~ unui lemn cu barda.)

Intrare: strujit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • strujit
  • strujitul
  • strujitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • strujit
  • strujitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

strujit (s.n.)

etimologie:

  • vezi struji
    surse: DEX '98 DEX '09