8 definiții pentru strujire
Explicative DEX
STRUJIRE, strujiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a struji; strujit. – V. struji.
STRUJIRE, strujiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a struji; strujit. – V. struji.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
strujire sf [At: DL / Pl: ~ri / E: struji] 1 (Reg) Strivire (5). 2 (Mol) Curățare (a unor părți nefolositoare de pe pene, de pe ramuri, de pe știuleții de porumb etc.) Si: smulgere, (reg) strujit1 Vz dezghiocare, jumulire. 3 (Pop) Cioplire (4). 4 (Pex) Strunjire.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
STRUJIRE s. f. (Mold.) Acțiunea de a struji; strujit1, strunjire.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
strujire (reg.) s. f., g.-d. art. strujirii; pl. strujiri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
strujire (reg.) s. f., g.-d. art. strujirii; pl. strujiri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
strujire s. f., g.-d. art. strujirii; pl. strujiri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Sinonime
STRUJIRE s. 1. v. strunjire. 2. v. cioplire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
STRUJIRE s. 1. strujit, strunjire. (~ unei piese la strung.) 2. cioplire, cioplit, strujit. (~ unui lemn cu barda.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
strujire, strujirisubstantiv feminin
etimologie:
- struji DEX '98 DEX '09