9 definiții pentru cioplit (s.n.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CIOPLIT s. n. Faptul de a (se) ciopli. – V. ciopli.
CIOPLIT s. n. Faptul de a (se) ciopli. – V. ciopli.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de hai
- acțiuni
cioplit1 sn [At: DA ms / Pl: ~uri / E: ciopli] 1-15 Cioplire (1-15).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CIOPLIT s. n. Faptul de a ciopli; cioplire. Cioplitul bîrnelor.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ceplit1 sn vz cioplit1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cioplit (desp. cio-plit) s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
cioplit (cio-plit) s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cioplit s. n. (sil. -plit)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CIOPLIT s. 1. v. cioplire. 2. v. sculptare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CIOPLIT s. 1. cioplire, strujire, strujit. (~ al unui lemn cu barda.) 2. cioplire, săpare, săpat, sculptare, sculptat, tăiat, tăiere, (înv.) săpătură. (~ al unui bloc de marmură.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: cio-plit
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
cioplitsubstantiv neutru
- 1. Faptul de a (se) ciopli. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: cioplire
- Cioplitul bârnelor. DLRLC
-
etimologie:
- ciopli DEX '98 DEX '09