12 definiții pentru sluțenie slutenie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SLUȚÉNIE, (2) sluțenii, s. f. 1. Faptul de a fi slut; schilodeală, infirmitate, diformitate; p. ext. urâțenie mare (fizică sau morală); hidoșenie, sluție. 2. (Concr.) Ființă schiloadă, diformă sau foarte urâtă; pocitanie, sluțitură, monstru. [Var.: (înv.) sluténie s. f.] – Sluți + suf. -enie.

SLUȚENIE, sluțenii, s. f. Faptul de a fi slut; schilodeală, infirmitate, diformitate; p. ext. urâțenie mare (fizică sau morală); hidoșenie, sluție. ♦ (Concr.) Ființă schiloadă, diformă sau foarte urâtă; pocitanie, sluțitură, monstru. [Var.: (înv.) sluténie s. f.] – Sluți + suf. -enie.

SLUȚÉNIE, sluțenii, s. f. Faptul de a fi slut, înfățișare urîtă, urîțenie. Nu i-a mai luat seama... și la sluțenia chipului. CARAGIALE, la CADE. La ce grad de sluțenie aduce pe femei patima jocului. ALECSANDRI, S. 136. ◊ (Cu o determinare care intensifică ideea) Uită-te la mine... nu-s sluțenia pămîntului. SADOVEANU, O. VII 35. ♦ (Concretizat) Ființă urîtă; pocitanie. Da ce crezi că-s prost să mă mai uit la toate sluțeniile? DUNĂREANU, CH. 157. Se uită mai cu luare-aminte și vede sus o babă, sluțenie mare, legănîndu-se pe picioare. ȘEZ. I 151. – Variantă: sluténie (ISPIRESCU, L. 47) s. f.

SLUȚÉNIE ~i f. 1) Caracter slut; urâțenie. 2) Ființă sau lucru slut; urâțenie. /a sluți + suf. ~enie

sluțénie f. (d. slut). Defectu de a fi slut, uricĭune. Persoană slută: cine-ĭ sluțenia asta? – Și -ténie (Isp.).

SLUTÉNIE s. f. v. sluțenie.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

sluțénie (-ni-e) s. f., art. sluțénia (-ni-a), g.-d. art. sluțéniei; (ființe) pl. sluțénii, art. sluțéniile (-ni-i-)

sluțénie s. f. (sil. -ni-e), art. sluțénia (sil. -ni-a), g.-d. art. sluțéniei; (ființe) pl. sluțénii, art. sluțéniile (sil. -ni-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

SLUȚÉNIE s. 1. v. urâțenie. 2. v. monstru.

SLUȚENIE s. 1. diformitate, hîdoșenie, poceală, urîciune, urîțenie, (rar) sluție, (pop.) hîzenie, (înv.) grozăvie. (~ unui om.) 2. (concr.) hîdoșenie, monstru, monstruozitate, pocitanie, pocitură, schimonositură, sluțitură, urîciune, urîțenie, (pop.) hîzenie, potcă, stropșitură, (reg.) znamenie, (Ban.) năhoadă. (Ce e ~ asta?)

Intrare: sluțenie
sluțenie substantiv feminin
  • silabație: -ni-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sluțenie
  • sluțenia
plural
  • sluțenii
  • sluțeniile
genitiv-dativ singular
  • sluțenii
  • sluțeniei
plural
  • sluțenii
  • sluțeniilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • slutenie
  • slutenia
plural
  • slutenii
  • sluteniile
genitiv-dativ singular
  • slutenii
  • sluteniei
plural
  • slutenii
  • sluteniilor
vocativ singular
plural