SLUȚENIE, (2) sluțenii, s. f. 1. Faptul de a fi slut; schilodeală, infirmitate, diformitate; p. ext. urâțenie mare (fizică sau morală); hidoșenie, sluție. 2. (Concr.) Ființă schiloadă, diformă sau foarte urâtă; pocitanie, sluțitură, monstru. [Var.: (înv.) slutenie s. f.] – Sluți + suf. -enie.