19 definiții pentru sincopă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SINCOPĂ, sincope, s. f. 1. Încetare subită (momentană sau definitivă) a funcției inimii, cu întreruperea respirației și pierderea sensibilității și a mișcărilor voluntare. 2. (Muz.) Efect ritmic, cu caracter dinamic, obținut prin mutarea accentului unei măsuri de pe timpul tare pe cel slab anterior. 3. Fenomen fonetic care constă în dispariția unei vocale sau a unui grup de vocale neaccentuate între două consoane ale unui cuvânt. 4. (Rar) Întrerupere, pauză. – Din fr. syncope.

SINCOPĂ, sincope, s. f. 1. Încetare subită (momentană sau definitivă) a funcției inimii, cu întreruperea respirației și pierderea sensibilității și a mișcărilor voluntare. 2. (Muz.) Efect ritmic, cu caracter dinamic, obținut prin mutarea accentului unei măsuri de pe timpul tare pe cel slab anterior. 3. Fenomen fonetic care constă în dispariția unei vocale sau a unui grup de vocale neaccentuate între două consoane ale unui cuvânt. 4. (Rar) Întrerupere, pauză. – Din fr. syncope.

sinco sf [At: EPISCUPESCU, PRACTICA, 294/17 / V: (înv) sincop, ~pe sf, ~pi sn / Pl: ~pe / E: ngr συγκοπή] 1 (Med) Sindrom paroxistic de întrerupere a circulației și a respirației, caracterizat prin pierderea cunoștinței, a sensibilității și a mișcărilor voluntare, prăbușirea tensiunii, absența pulsului și diferite fenomene nervoase Si: leșin. 2 (Rar; pan) Pauză. 3 Fenomen fonetic constând în dispariția unei vocale (sau a unei silabe), de obicei neaccentuate, între două consoane ale unui cuvânt. 4 (Muz) Efect ritmic cu caracter dinamic obținut prin mutarea accentului unei măsuri de pe timpul tare pe cel slab anterior.

SINCOPĂ, sincope, s. f. 1. Încetare subită (momentană sau definitivă) a funcțiunii inimii, cu întreruperea respirației și pierderea sensibilității și a mișcărilor voluntare. V. colaps. Sincopă cardiacă. ◊ (Metaforic) Inima lucrurilor încetase de a mai bate și o sincopă colosală ai fi zis că tăiase suflarea în pieptul uriaș al naturii. HOGAȘ, M. N. 165. 2. (Muz.) Efect ritmic, cu caracter dinamic, obținut prin mutarea accentului unei măsuri de pe timpul tare pe cel slab. 3. (Lingv.) Căderea unei vocale neaccentuate sau a unui grup de vocale neaccentuate din interiorul unui cuvînt.

SINCO s.f. 1. Pierdere a sensibilității și a mișcărilor voluntare datorită încetării subite momentane sau definitive a funcției inimii, însoțite de întreruperea respirației. 2. (Muz.) Efect ritmic cu caracter dinamic, obținut prin mutarea accentului unei măsuri de pe timpul tare pe cel slab. 3. Suprimarea unei vocale sau a unui grup de vocale neaccentuate din interiorul unui cuvînt. [Cf. fr. syncope, lat. syncopa, gr. synkope < syn – cu, koptein – a tăia].

SINCO s. f. 1. pierdere bruscă a cunoștinței datorită întreruperii activității inimii, însoțită de întreruperea respirației. 2. (muz.) efect ritmic cu caracter dinamic, prin deplasarea accentului unei măsuri de pe un timp tare pe timpul slab anterior. 3. dispariție a unei vocale sau a unei silabe întregi (neaccentuate) între două consoane ale unui cuvânt. 4. întrerupere, pauză. (< fr. syncope)

SINCOPĂ ~e f. 1) med. Pierdere bruscă a cunoștinței datorită opririi inimii. 2) muz. Deplasare a accentului de pe un timp tare pe timpul slab anterior prin care se obține un anumit efect ritmic. 3) lingv. Fenomen fonetic care constă în dispariția unei vocale (sau unui grup de vocale) neaccentuate dintre două consoane. /<ngr. sinkopí, fr. syncope

sincopă f. 1. Gram. eliminarea unei litere sau silabe din mijlocul unei vorbe; 2. Med. leșin; 3. Muz. notă dela sfârșitul unui timp și dela începutul altuia.

*síncopă f., pl. e (vgr. syg-kopé. V. apo-copă). Med. Leșin, perderea momentană a simțiriĭ și mișcăriĭ: a cădea în sincopă. Gram. Scoaterea uneĭ litere saŭ silabe din mijlocu cuvîntuluĭ, ca: mineralogie îld. mineralologie saŭ jumate îld. jumătate. Muz. Notă emisă pe un timp slab și continuată pe unu tare (figurată pin semnu ͡ sau ͝͝ ). – Fals -ópă (după fr.).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sinco s. f., g.-d. art. sincopei; pl. sincope

sinco s. f., g.-d. art. sincopei; pl. sincope

sinco s. f., g.-d. art. sincopei; pl. sincope

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

sincopă (< gr. synkopé din syn, „laolaltă”, și koptein, „a tăia”, „a rupe”). 1. Una din modalitățile de a deplasa accentul* metric – cealaltă fiind contratimpul*, la care se adaugă dislocările metrice rezultând exclusiv din frazare*. S. este o formulă ritmică ce operează prin cumul valoric pe note de aceeași înălțime: o durată* accentuată este legată de durata neaccentuată imediat anterioară, asupra căreia își deplasează accentul. Astfel accentul apare în avans față de momentul când ar fi trebuit să se producă în mod normal. S. poate avea loc între valori* egale (s. regulată) sau inegale (s. neregulată), între timpi întregi sau fracțiuni de timpi, între măsuri diferite (încălecând bara) sau în cadrul aceleiași măsuri – în care caz, legato*-ul nu mai este totdeauna necesar. În măsurile cu trei timpi, s. deplasează accentul metric secundar de pe timpul trei (sau de pe segmentul lui accentuat) pe timpul doi (sau pe segmentul lui accentuat) și poartă numele de s. moale. S. poate implica întreaga structură polifonică (armonică) sau numai o singură voce, decalajul metric produs astfel între voci fiind, de regulă, generator de disonanțe. Diversele școli polifonice au elaborat reguli complexe de tratare a acestor disonanțe iar J.J. Fux, renumitul pedagog al contrapunctului (1660-1741), a consacrat s.-ei o „specie” (contrapunctul sincopat). Adeseori, s.-le se produc în lanț, rezultatul fiind modificarea temporară a structurii metrice (de pildă, 3/4 devine 6/8 și invers), crearea de unități metrice „peste bară” (ca seria de sincope „moi” din Scherzo-ul Simfoniei „Eroica” – în care doimea sincopată, sforzando, e mai puternică decât pătrimea staccatissimo de pe timpul tare, ceea ce face ca ponderea timpilor să fie inversată). În fine, s.-le în lanț, când nu afectează întregul ansamblu, duc la autonomia metrică a vocilor, structura decalată auzindu-se simultan cu cea de bază. De regulă, nuanțele și frazarea subliniază s. dar se întâlnesc și cazuri când o contracarează pentru obținerea de efecte expresive și coloristice deosebite (Cvartetul op. 76 nr. 2 de Haydn – p. I – unde s.-le sunt doar formale, indicațiile de nuanțe și articulație făcând ca accentele să cadă de fapt acolo unde le este locul, pe prima optime a fiecărui timp). 2. Majoritatea teoreticienilor includ sub denumirea de s. toate abaterile metrice, fără a diferenția s. de contratimp*, deși acțiunea celor două formule este divergentă: s. face ca accentul metric să se audă în avans, în timp ce contratimpul îl întârzie. În plus, utilizarea lor practică este diferită. ♦ Apărută de la începuturile polifoniei, s. a fost inițial apreciată mai mult în relațiile intervalice pe care le provoca față de celelalte voci. Utilizarea ei ca formulă eminamente ritmică a evoluat paralel cu consolidarea metrului* și măsurii*, proces ce s-a încheiat în Barocul muzical. Romanticii au utilizat pe scară largă s.-le în serie. S. este endemică într-o serie de culturi tradiționale, cum ar fi cele africane, de unde a fost preluată de jazz*.

SINCO s. f. (cf. fr. syncope, lat. syncopa, gr. synkope, „suspensie” < syn „cu” + koptein „a tăia”): modificare fonetică condiționată care constă în dispariția unei vocale neaccentuate dintre două consoane sau a unei silabe neaccentuate din interiorul unui cuvânt. Astfel, în trecerea la română, lat. calidus a dat cald, prin sincoparea lui -i- neaccentuat, căderea consoanei finale -s și amuțirea lui u, iar lat. viridem a dat verde, prin sincoparea lui -i- neaccentuat din a doua silabă, transformarea primului -i- (accentuat) în e și căderea consoanei finale m; lat. collocare a dat culca, prin sincoparea lui o neaccentuat, reducerea consoanei duble ll, închiderea lui o neaccentuat la u și căderea grupului final -re; varianta pernă, impusă în limba română literară, provine prin sincoparea lui -i- neaccentuat din forma originară perină; regional, -i- neaccentuat este sincopat în pronunțarea cuvintelor chipurile > chipurle, lingurile > lingurle, treburile > treburle etc. iar în vorbirea familiară, silaba -nu- este sincopată în pronunțarea cuvântului domnule > dom’le. S. reduce corpul fonetic al cuvintelor.

sincopă (lat. syncopa, gr. sygkope „tăiere”, „scoatere”), figură care constă în contragerea unui cuvânt prin eliminarea unei vocale sau chiar a unei silabe din interiorul cuvântului: „dom’le”, „cellalt” (A). Cuvântul sincopat poate reprezenta și două unități etimologice, contopite, dintre care a doua, de obicei conjunctă, ca: tat’tău, uit’te, par’că. Unele forme sincopate s-au generalizat și s-au consacrat ca forme ortoepice și ortografice: uite, parcă, altele însă trebuie considerate abateri supărătoare, ca: dom’le, umer’le, băier’le, pur’ce (cf. S. Pușcariu, II, p. 142-146). Sincoparea este un fenomen evolutiv în limba română, pentru că unele cuvinte ca: domn, verde, cald provin din lat. dominus, viridem, calidus prin sincopare.

SINCOPĂ (< fr. syncope < lat. syncopa < gr. syncope, tăiere) Fenomen fonetic caracteristic prin dispariția unei vocale sau a unei silabe neaccentuate, din interiorul unui cuvînt (ex. dom’le ; mold. țăr’nă).

Intrare: sincopă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sinco
  • sincopa
plural
  • sincope
  • sincopele
genitiv-dativ singular
  • sincope
  • sincopei
plural
  • sincope
  • sincopelor
vocativ singular
plural
sincop
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sincopi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sincope
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sinco, sincopesubstantiv feminin

  • 1. Încetare subită (momentană sau definitivă) a funcției inimii, cu întreruperea respirației și pierderea sensibilității și a mișcărilor voluntare. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Sincopă cardiacă. DLRLC
    • format_quote metaforic Inima lucrurilor încetase de a mai bate și o sincopă colosală ai fi zis că tăiase suflarea în pieptul uriaș al naturii. HOGAȘ, M. N. 165. DLRLC
  • 2. muzică Efect ritmic, cu caracter dinamic, obținut prin mutarea accentului unei măsuri de pe timpul tare pe cel slab anterior. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 3. Fenomen fonetic care constă în dispariția unei vocale sau a unui grup de vocale neaccentuate între două consoane ale unui cuvânt. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 4. rar Pauză, întrerupere. DEX '09 MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.