seminție sf [At: PALIA (1581), 58/12 / V: (înv) ~men~, săm~, simiție / Pl: ~ii, / G-D: seminției și (înv) semințeei / E: sămânță + -ie] 1 (Înv) Descendent (2). 2 (Csc) Totalitate a descendenților din același străbun. 3 Descendență (1). 4 Totalitate a persoanelor înrudite între ele prin sânge sau prin alianță Si: neam, nemt¹, os, spiță, viță, (liv) stirpe, (îvp) sămânță, (înv) rod¹, rudă¹, rudenie, (îrg) semințenie, (reg) nemenie, nemușag, porodiță. 5 (Înv; csc) Strămoși (ai omului). 6 (Înv) Rudă¹. 7 (Asr) Trib. 8 (Înv; îs) ~ia omenească (sau pământenilor) Omenirea. 9 (Asr) Popor. 10 (Asr) Grup de oameni care aparține unui anumit popor. 11 Naționalitate. 12 (Asr) Tagmă. 13 (Îvr) Rasă². 14 (Rar) Specie (de animale sau plante).