17 definiții pentru scârțâit (s.n.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCÂRȚÂIT1 s. n. Faptul de a scârțâi; zgomot sau sunet ascuțit, strident care se produce prin frecare, deplasare, apăsare etc.; scârțială, scârțâitură. ♦ Sunet sau serie de sunete stridente scoase de un instrumentist netalentat care cântă la un instrument cu coarde. – V. scârțâi.

scârțâit1 sn [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / V: (reg) ~țăit, ~țiit / Pl: ~uri / E: scârțâi] 1 Zgomot specific ascuțit, strident produs de unele obiecte, corpuri, substanțe etc. (sau de părți ale lor) prin frecare, prin apăsare, prin deplasare etc. Si: scârțâială, scârțâitură (1), (rar) scrâșneală, scrâșnet, scrâșnire, scrâșnit1, (reg) scârțiaș, (nob) scrijelire. 2 (Rar) Sunet specific ascuțit produs de unele insecte. 3 (Fam) Sunet (nearmonios, strident) sau serie de sunete (nearmonioase, stridente) emise de un instrument muzical cu coarde Si: scârțâitură (2).

SCÂRȚÂIT1 s. n. Faptul de a scârțâi, zgomot sau sunet ascuțit, strident care se produce prin frecare, deplasare, apăsare etc.; scârțâială, scârțâitură. ♦ Sunet sau serie de sunete stridente scoase de un instrumentist fără talent care cântă la un instrument cu coarde. – V. scârțâi.

SCÂRȚÂIT ~uri n. 1) v. A SCÂRȚÂI. 2) Zgomot ascuțit, strident și pătrunzător, produs prin frecarea, apăsarea sau deplasarea unor obiecte. /v. a scârțâi

SCÎRȚÎIT1 s. n. Faptul de a scîrțîi; zgomot sau sunet ascuțit, strident care se produce prin frecare. A așteptat pînă cînd scîrțîitul căruței s-a depărtat. GALAN, Z. R. 380. În casă era cald și de afară se auzea la mers scîrțîitul zăpezii. PREDA, Î. 76. Din satul pe care îl lăsam devale biruia, strident, ca niște chemări de lebădă, scîrțîitul cumpenelor de la fîntîni. GALACTION, O. I 101. Nu se mai auzea decît scîrțîitul nisipului de sub picioarele lor. BUJOR, S. 26. ♦ Fig. Sunet sau serie de sunete stridente scoase de un instrumentist nedibaci care cîntă la un instrument de coarde. I se păru că aude, în partea cealaltă a cerdacului, un scîrțîit ca de sunet de vioară, de țambal sau de cobză. PAS, L. I 33. Călăuzită de scîrțîitul unei vioare ce se auzea în depărtare, am plecat și eu pe urma lor. NEGRUZZI, S. I 104. – Variante: scîrțăit, scîrțiit s. n.

scîrțîít n., pl. urĭ. Acțiunea de a scîrțîĭ des. Scîrțîitură: se auzea scîrțîitu carelor.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SCÂRȚÂIT s. 1. scârțâială, scârțâitură. (~ul dușumelii.) 2. scârțâială, scârțâire, scrâșnet, scrâșnire, scrâșnit. (~ul cheii în broască.)

SCÎRȚÎIT s. 1. scîrțîială, scîrțîitură. (~ dușumelii.) 2. scîrțîială, scîrțîire, scrîșnet, scrîșnire, scrîșnit. (~ cheii în broască.)

Intrare: scârțâit (s.n.)
scârțâit2 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scârțâit
  • scârțâitul
  • scârțâitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • scârțâit
  • scârțâitului
plural
vocativ singular
plural
scârțăit2 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scârțăit
  • scârțăitul
  • scârțăitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • scârțăit
  • scârțăitului
plural
vocativ singular
plural
cârțâit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
scârțiit2 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scârțiit
  • scârțiitul
  • scârțiitu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • scârțiit
  • scârțiitului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

scârțâitsubstantiv neutru

  • 1. Faptul de a scârțâi; zgomot sau sunet ascuțit, strident care se produce prin frecare, deplasare, apăsare etc. DEX '09 DLRLC NODEX
    • format_quote A așteptat pînă cînd scîrțîitul căruței s-a depărtat. GALAN, Z. R. 380. DLRLC
    • format_quote În casă era cald și de afară se auzea la mers scîrțîitul zăpezii. PREDA, Î. 76. DLRLC
    • format_quote Din satul pe care îl lăsam devale biruia, strident, ca niște chemări de lebădă, scîrțîitul cumpenelor de la fîntîni. GALACTION, O. I 101. DLRLC
    • format_quote Nu se mai auzea decît scîrțîitul nisipului de sub picioarele lor. BUJOR, S. 26. DLRLC
    • 1.1. Sunet sau serie de sunete stridente scoase de un instrumentist netalentat care cântă la un instrument cu coarde. DEX '09 DLRLC
      • format_quote I se păru că aude, în partea cealaltă a cerdacului, un scîrțîit ca de sunet de vioară, de țambal sau de cobză. PAS, L. I 33. DLRLC
      • format_quote Călăuzită de scîrțîitul unei vioare ce se auzea în depărtare, am plecat și eu pe urma lor. NEGRUZZI, S. I 104. DLRLC
etimologie:
  • vezi scârțâi DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.