opțiuni
  • info

10 definiții pentru scrâșnit (s.n.)

Explicative DEX

SCRÂȘNIT1, scrâșnituri, s. n. Scrâșnire. – V. scrâșni.

SCRÂȘNIT1, scrâșnituri, s. n. Scrâșnire. – V. scrâșni.

scrâșnit1 sn [At: (a. 1700) GCR I, 338/36 / V: (înv) scrăș~, crâșnit / Pl: ~uri / E: scrâșni] 1-3 (Înv) Scrâșnet (1-3). 4-5 (Rar) Scrâșnire (4-5).

crâșnit sn vz scrâșnit

scrășnit sn vz scrâșnit1

SCRÎȘNIT1, scrîșnituri, s. n. Scrîșnire.

Ortografice DOOM

scrâșnit s. n., pl. scrâșnituri

scrâșnit s. n., pl. scrâșnituri

scrâșnit s. n., pl. scrâșnituri

Sinonime

SCRÂȘNIT s. 1. v. scrâșnet. 2. v. scârțâit.

SCRÎȘNIT s. 1. scrîșnet, scrîșnire, scrîșnitură. (~ dinților.) 2. scîrțîială, scîrțîire, scîrțîit, scrîșnet, scrîșnire. (~ cheii în broască.)

Intrare: scrâșnit (s.n.)
scrâșnit2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scrâșnit
  • scrâșnitul
  • scrâșnitu‑
plural
  • scrâșnituri
  • scrâșniturile
genitiv-dativ singular
  • scrâșnit
  • scrâșnitului
plural
  • scrâșnituri
  • scrâșniturilor
vocativ singular —
plural —
scrășnit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
crâșnit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • crâșnit
  • crâșnitul
  • crâșnitu‑
  • crâșnită
  • crâșnita
plural
  • crâșniți
  • crâșniții
  • crâșnite
  • crâșnitele
genitiv-dativ singular
  • crâșnit
  • crâșnitului
  • crâșnite
  • crâșnitei
plural
  • crâșniți
  • crâșniților
  • crâșnite
  • crâșnitelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

scrâșnit, scrâșniturisubstantiv neutru

etimologie:
  • vezi scrâșni DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.