14 definiții pentru scârțâială

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SCÂRȚÂIALĂ, scârțâieli, s. f. Scârțâit1. [Pr.: -ță-ia-] – Scârțâi + suf. -eală.

scârțâia sf [At: I. GOLESCU, C. / P: ~țâ-ia~ / V: (rar) ~țăi~, (reg) ~ți~ / Pl: ~ieli / E: scârțâi + -eală] Scârțâit1 (1).

SCÂRȚÂIALĂ, scârțâieli, s. f. Scârțâit1. [Pr.: -țâ-ia-] – Scârțâi + suf. -eală.

scârțăia sf vz scârțâială

scârția sf vz scârțâială

SCÎRȚĂIA s. f. v. scîrțîială.

SCÎRȚIIA s. f. v. scîrțîială.

SCÎRȚÎIALĂ, scîrțîieli, s. f. Faptul de a scîrțîi și zgomotul produs; scîrțîit (mai ales repetat, prelungit). Fuma scuipînd și plimbîndu-se însoțit de o scîrțîială enervantă a ghetelor cu gumă. C. PETRESCU, C. V. 278. – Pl. și: (rar) scîrțîiele (GOROVEI C. 297). – Variante: scîrțăială, scîrțiia s. f.

scîrțîĭálă f.,pl. ĭelĭ. Acțĭunea de a scîrțîĭi mereŭ: îs sătul de atîta scîrțîĭală.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

scârțâia s. f., g.-d. art. scârțâielii; pl. scârțâieli

scârțâia s. f., g.-d. art. scârțâielii; pl. scârțâieli

scârțâia s. f., g.-d. art. scârțâelii; pl. scârțâieli

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SCÂRȚÂIA s. 1. v. scârțâit. 2. scârțâire, scârțâit, scrâșnet, scrâșnire, scrâșnit. (~ cheii în broască.)

SCÎRȚÎIA s. 1. scîrțîit, scîrțîitură. (~ dușumelii.) 2. scîrțîire, scîrțîit, scrîșnet, scrîșnire, scrîșnit. (~ cheii în broască.)

Intrare: scârțâială
scârțâială substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scârțâia
  • scârțâiala
plural
  • scârțâieli
  • scârțâielile
genitiv-dativ singular
  • scârțâieli
  • scârțâielii
plural
  • scârțâieli
  • scârțâielilor
vocativ singular
plural
scârțăială substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scârțăia
  • scârțăiala
plural
  • scârțăieli
  • scârțăielile
genitiv-dativ singular
  • scârțăieli
  • scârțăielii
plural
  • scârțăieli
  • scârțăielilor
vocativ singular
plural
scârțiială substantiv feminin
substantiv feminin (F58)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • scârțiia
  • scârțiiala
plural
  • scârțiieli
  • scârțiielile
genitiv-dativ singular
  • scârțiieli
  • scârțiielii
plural
  • scârțiieli
  • scârțiielilor
vocativ singular
plural
scârțială
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

scârțâia, scârțâielisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a scârțâi și zgomotul produs; scârțâit (mai ales repetat, prelungit). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: scârțâit
    • format_quote Fuma scuipînd și plimbîndu-se însoțit de o scîrțîială enervantă a ghetelor cu gumă. C. PETRESCU, C. V. 278. DLRLC
  • comentariu rar Plural și: scârțâiele. DLRLC
etimologie:
  • Scârțâi + sufix -eală. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.